Şi-acum, de la stânga, privim dreapta-mprejur. Fiecare vorbeşte despre ce-i lipseşte :)

"Economie" înseamnă "reguli ale casei" în greaca veche, apoi semantica s-a extins, dar principiul a rămas: trebuie să existe şi să fie respectate câteva reguli în casă şi în afara ei. Dacă un om ordonat şi responsabil conviețuieşte cu altul dezordonat şi iresponsabil, tendința fiecăruia va fi să-şi impună propriul stil de viață şi să extindă ordinea sau, dimpotrivă, dezordinea în tot spațiul pe care îl împart. La fel, ar trebui născocită o ştiință a regulilor spațiului public, o "stradanomie", pentru că unii se deplasează înainte de parcă ar trăi în Marea Britanie sau Japonia, nu în SUA sau România. Cedând tentativelor repetate ale altora de a crea pe teritoriul tău haos, nu faci decât să cobori la un stadiu inferior de umanitate, unul poate mai dezinhibat şi dominat de afecte, dar totodată şi mai expus conflictelor rudimentare. Elena, care mi-a fost elevă cuminte în  anii trecuți (i-am ținut minte numele pentru că e născută în aceeaşi zi cu mine) şi care acum lucrează la gestiunea unui hotel de pe litoral, chiar îmi spunea ieri dimineață în autocarul către serviciu că întâmpină dificultăți când vin grupuri de turişti de-ai noştri, că sunt dezordonați, nepoliticoşi, revendicativi. Mi-am spus că acesta o fi specificul nostru latin, sudic şi că de aceea ne lipseşte autodisciplina, organizarea popoarelor anglo-saxone sau nordice. I-am replicat că am cunoscut şi zone cu oameni civilizați la noi în țară, dar mai mult în vest sau în marile oraşe culturale. De aceea, dacă ți-ai cultivat spiritul de-a lungul vieții şi ai ajuns la o armonizare a principiilor şi regulilor cu spațiul unde trăieşti, iar asta te face să te simți confortabil, n-ar trebui să renunți la ele pentru mai puțin. Şi nu sunt instituțiile întotdeauna vinovate pentru felul în care trăieşte cineva, eu le sunt recunoscător şcolilor unde m-am format ca om şi celor care mi-au dat exemple bune în viață, aşa cum instituțiile nu vor putea nici să fie un panaceu al inegalităților dintre oameni, pentru că astfel ar ajunge instituții totalitare.

Am scris ieri şi câteva rânduri care fotografiază viața mea cotidiană:

Oameni, maşini şi copaci

Pe strada mea răsar oameni,

Au luat locul pomilor,

Dar sunt la fel de imobili

Ca popicele de snooker

Pe strada mea se închid şi se deschid magazine,

Maşinile circulă cu halogene aprinse ziua,

Iar blocurile sunt zgâlțâite periodic de foraje

De pe strada mea universul îşi creează poveştile,

Servindu-le apoi în casele oamenilor,

La micul dejun, prânz şi cină.

"Pachețelele de problemuțe". Înaintăm privind la stânga, ce a făcut?

Mi se cere de la radio să protejez mediul, când eu nu arunc nici măcar un bilet pe stradă. Înțeleg că mulți sunt needucați în societate, dar culmea e că aceştia sunt, majoritatea, angajați fără studii prea multe în industrii poluante şi fac probleme tocmai pentru a-şi dovedi utilitatea în societate. După principiul politic "avem pregătit un pachețel de problemuțe pentru care tot noi avem soluțiile, astfel încât lumea să ne voteze iar", nu se doreşte normalizarea. Dacă politicienii noştri s-ar fi rezumat la a face promisiuni, poate că era mai bine. Însă prin militanții lor de partid nu îşi fac decât rău pentru alegerile care vin anul următor;

- Preferam să scriu despre iubirea pentru o femeie, mi se pare mult mai interesant, dar pentru că politica vede asta ca pe o frivolitate şi încearcă să ne lipsească de poezia vieții, mă voi rezuma la a descrie faptele cotidiene pe care le observ;
- A conduce politic înseamnă a crea probleme societății? În anii trecuți, un politician de la noi care fusese ales decenii întregi să-şi reprezinte comunitatea din cel mai sărac sector al capitalei declara că el şi partidul său dețin mai multe "pachețele de problemuțe" care-i vor asigura succesul - deci votul mulțimilor - şi pe viitor în fața contracandidaților. Atunci am rămas uimit de o asemenea inepție, dar ulterior s-a dovedit că aşa procedează mulți. Faptul că de anul trecut e la închisoare pentru deturnare de fonduri din bugetul de stat confirmă această practică. Politica, văzută de filosofii din vechime şi până azi drept ştiința cea mai nobilă, a fost transformată într-o activitate sordidă prin care problemele societății nu doar că nu sunt rezolvate, ci înmulțite. Mai ales acelea pentru care soluțiile le sunt la îndemână. Dacă asta înțeleg unii prin marketing politic: să complici spațiul public pentru ca votanții să apeleze la tine, la primărie sau la firmele tale şi să-ți mulțumească precum unui salvator când le faci viața mai uşoară înainte de alegeri, să tărăgănezi ani de zile construirea de şosele şi autostrăzi care în lumea civilizată se fac rapid şi sunt garantate zeci de ani, să sacrifici şcoli şi spitale pentru a-ți plasa activul de partid, toate acestea sunt exemple de "bad political marketing". "Good political marketing" înseamnă să fii receptiv la nevoile societății, să le răspunzi cu soluții eficiente şi pe termen lung.