Magneți de sloturi, contra-iluzii, hazard și necesitate. Punctuația unui scriitor lusitan și omul duplicat.

Escrocherii mărunte. Pe internet, unul face reclamă la "magneți de sloturi": "Te-ai săturat să pierzi la aparate? Comandă magneții de la noi și ia-le banii! Magneții sunt foarte puternici și sunt concepuți de genii în domeniu." Păreau interesați destui, unii mucaliți întrebau dacă au și pentru loterie sau pentru automatele de cafea, iar alții mai sceptici asemănau reclama cu ponturile pentru fotbal. Bineînțeles că nu există așa ceva. Asta presupune că un jucător și-a pierdut iluzia norocului, pe lângă timp și bani, convins de programarea mașinăriei, de lipsa hazardului combinațiilor ei, iar acum se poate răzbuna prin altă iluzie: norocul și-l va face cu mâna lui, și-l va atrage punând magneții pe aparate. A devenit un geniu în domeniu după cât a pierdut. El ar fi trebuit să câștige. Fiind un optimist, avea norocul încrustat în gene și sloturile acelea păcătoase nu fuseseră sincere cu el, nu-i oferiseră ce meritase: bogăția, faima, confortul. Obnubilându-i norocul și privându-l de dreptul său de-a câștiga l-au transformat într-un luptător. Va folosi orice mijloc pentru a dovedi că are noroc, doar e un pragmatic. Convins că sistemul e o fraudă, el va frauda frauda. Va fi un haiduc al păcănelelor... Pff, n-am să-i înțeleg niciodată pe oamenii aceștia, mai ales că cei mai mulți nu sunt bancheri care-și petrec nopțile în Las Vegas la ruletă, ci niște pârliți cu salarii și alocații minime, bișnițari de ocazie care vând telefoane furate sau mașini uzate. Vise de mărire în cărciumi sordide din cartiere jerpelite. Ăștia n-au înțeles că "ban la ban trage", că "magneții" sunt chiar banii. Mai au și denumiri pompoase uzinele acestea de iluzii, în Năvodari e o sală sclipicioasă cu numele "Imperial", iar la intrare câțiva chilipirgii învârteau cu mâini slinoase telefoane de ocazie. Nici imperiile nu mai sunt ce au fost... :).

Un candidat la primăria municipiului București - genul acela sobru care probabil că a râs numai de două ori în toată viața lui - e întrebat într-o emisiune electorală câte direcții are în subordine primăria pe care o viza. "15" - răspunde acesta imperturbabil. "42" - a venit răspunsul. Iată un om pentru care norocul înseamnă hazard. Și n-avusese nicio tresărire sau bãlbâială când improvizase, probabil că pentru anumiți oameni hazardul înseamnă inspirație. Faptul că a fost chestionat ca la școală a născut un val de critici din partea susținătorilor lui - formatori de opinie pentru care am un oarecare respect. Ar trebui să cunoască mai mulți greșelile pe care le-au făcut intelectualii în raport cu puterea politică. Din toate timpurile.

Am răsfoit câteva pagini din "Omul duplicat" de Jose Saramago. Observ la scriitorul acesta lusitan aceeași înclinație pentru lectura fără pauze ca la Vargas Llosa. Oamenii aceștia urăsc alineatul și punctul, aproape că divinizează virgula și parcă n-au cunoscut ghilimelele. Altfel parcă l-am recitit pe Murakami, mă întreb ce s-ar face beletristica fără depresivi și scriitorii iberici fără gândirea magică? Apolinicul a pierdut în favoarea dionisiacului atât de mult? Într-o lume răsturnată axiologic dacă nu îi mai condamni o dată pe Socrate, Platon și Aristotel nu ești actual. Cât de protectoare trebuie să fi fost pentru antici lumea Binelui, Frumuseții și Adevărului!

Orașe care mor, orașe care cresc. Scurtă sociopsie urbană.

"Când, în 2002, am ajuns în parcul din fața gării constănțene mi-am spus că sunt într-unul dintre orașele care nu mor. Asta m-am întrebat când am plecat din Petroșani: care oraș nu moare? Am luat harta și mi-am spus: mă duc într-un oraș care nu moare" - îmi mărturisea zilele trecute cineva care și-a trăit copilăria și tinerețea în Valea Jiului. Privesc pe geamul autobuzului sfârleaza cu fofează a eolienelor și apoi îmi fuge mintea la cartierele miniere construite de comuniști în Oltenia. Diversificarea energetică - de la termo și hidro la nuclearelectrica, eoliene și panourile fotovoltaice - a lăsat în urmă orașe miniere agonizând. La fel și orașele de la granița vestică de unde tinerii pleacă în Occident pentru un trai mai bun. "La orele serii, orașul Turnu Severin e tăcut", spunea mai devreme  într-o emisiune electorală un candidat la fotoliul de primar de acolo. Peisajele pitorești nu întrețin zeci și sute de mii de locuitori fără investiții în turism, un caz similar îl reprezintă Herculane, iar oamenii au părăsit cartierele cu care se mândreau socialiștii înainte de 1989. Dinamica și mobilitate socială au cauze cât se poate de naturale, de la Detroit și Beijing până la Copșa Mică: acolo unde sunt resursele financiare și oportunitățile de dezvoltare se vor deplasa oamenii întreprinzători. Orașele globale ca New York, Londra sau Tokyo exprimă puterea financiară și comercială, infrastructura performantă și serviciile competitive ce surclasează multe țări cu al lor PIB, așa cum e și cazul unor companii multinaționale ca Apple care au cifra de afaceri cât PNB-ul sau PIB-ul a cinci țări europene la un loc. Da, orașele vii sunt nevrotice, lipsite de asceză, dar ele răspund nevoii de bunăstare a oamenilor. Las hipioților utopici nostalgia paradisului pierdut, mie dați-mi străzi curate, asfaltate, bunuri, servicii publice și private de calitate, iar eu mă voi mulțumi să admir natura din parcuri și în concedii.

Gândirea pozitivă şi pozitivismul. Ce se înțelege prin afirmare şi negare.

Am primit de la o clasă care a terminat liceul recent o carte despre gândirea pozitivă. Aceasta porneşte de la experiența timidității unui adolescent ajuns orator după ce şi-a cultivat încrederea în sine. O carte motivațională, deci, ce are pe copertă un Big Like. Jung şi Adler ar fi spus chiar că autorul a avut un complex ori un sentiment de superioritate mascat printr-unul de inferioritate.  Dincolo de asta, titlul ei mi-a amintit cât de greu înțeleg sau acceptă oamenii puțin instruiți că "pozitiv" are şi semnificația de "ştiințific" (mecanicistul Comte îşi denumea sociologia "fizică socială" în lucrarea sa principală, Curs de filosofie pozitivă - adică bazată pe observații, experimente şi probe, nu doar pe speculații ca ale metafizicienilor şi hermeneuților "care nu fac decât să interpreteze lumea în loc să o schimbe" cum ar fi spus tovarăşul său ideologic, Marx). La fel, unora li se pare bizar că libertatea, viața şi proprietatea sunt drepturi negative sau naturale în DUDO - adică statul nu trebuie să intervină pentru a le oferi cuiva, ci oamenii le au prin faptul că sunt persoane -, iar dreptul la educație sau la azil pentru un refugiat politic, de pildă, sunt pozitive pentru că presupun instituții care să le ofere în anumite condiții. La fel de bizar li se poate părea şi că nihilismul nietzschean afirmă viața, după cum scria chiar el în "Voința de putere" că nihilistul spune "un mare DA vieții".

Observ că frişcuitul şi crenvurşteritul sunt două sporturi lingvistice noi în advertising. Pentru că reclamele se adresează copiilor, mă întreb ce modă încearcă ele să introducă în randul consumatorilor?

De mai mulți ani încoace, actrița Sarah Jessica Parker e prezentată în emisiunile de divertisment şi în revistele glossy drept o femeie frumoasă, îndrăzneață şi de succes. Mie mi se pare chiar urâțică şi puțin talentată. O femeie care a devenit frumoasă prin talentul şi sensibilitatea ei e Barbra Streisand. Dintre serialele anilor '90 cred că "Friends" şi "Ally McBeal" au fost cele mai reuşite şi lipsite de clişee sau care au satirizat clişeele, în timp ce altele au alimentat stereotipurile din societate, iar Jessica Parker a jucat într-unul din ele.