La început am zâmbit, considerând că oamenii glumeau, apoi m-am îngrozit văzând că începeau să aibă dubii: se spune "automat de cafea" sau "tonomat de cafea"? Desigur, poți glumi: să spui "ciripele prin Cișmigiu" e o formă eliptică a lui "ciripit de păsărele prin Cișmigiu", dar dacă erorile intră în uz prin glume și nu mai sunt receptate ca atare de către cei neinstruiți, există riscul să uităm forma corectă. Comunicarea se realizează oricum, știm, iar limba e mereu vie, în schimbare, dar lipsindu-ne de critica erorilor și de rigori, riscăm să ne întoarcem la onomatopee guturale și gestică, la paraverbalul și nonverbalul cavernelor. Din păcate, erorile din discuțiile cotidiene rămân chiar și după dispariția din peisajul mediatic a sursei lor: "almanahe" și "succesuri" le-au supraviețuit lui Marian Vanghelie și Elena Băsescu. De ce țin unii politicieni să rămână în istorie numai prin imbecilități?
Tocmai am aflat că peste 4 miliarde de ani, cele două galaxii vecine vor intra în coliziune. Iar noi? "Noi" - cum spunea Eminescu în "Scrisoarea I" - "...în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pământul nostru muşuroaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;
Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsoară cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează..."
