Dedesubturile unei lumi în schimbare. Oh, look what was here!

Într-o zi

Citesc "Emil sau despre educație" după "Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni" al lui Rousseau, scriitorul pe care l-am criticat ani la rând și pe care îl citisem doar parțial și superficial. Nici acum nu sunt de acord cu tot ce scrie, dar știu că scria și descria epoca luî, așa că încerc să disting problemele specifice vremii lui de cele universal umane pe care le-a identificat. Timpul acesta pe care mi l-am câșigat în ultima vreme pentru mine și pentru familie m-a costat bani ca în orice afacere, pentru că atunci când ți se dau bani mai mulți, funcții și atenție, ți se ia timp - ce platitudine, ce loc comun! -, cititul și scrisul fiind la rându-le afaceri mai mici sau mai mari. Așa că îi dedic fiului meu rândurile următoare, poate peste ani, când le va găsi și-și va oferi timp să le citească, va reflecta la ele:

Când te-ai născut n-ai țipat ca mine și ca ceilalți, n-ai fugit de pe masa de nașteri cu ombilicul după tine, iar la sân mama nu te-a alăptat. Asta poate înseamnă că lumea nu ți s-a părut ostilă, ca nouă, să țipi la ea de când ai părăsit placenta. Trecerea a fost de la un paradis la altul. Însă prin imitație ai învățat și tu să strigi ca să obții ce vrei, ne-am încleștat voințele o vreme și-apoi ai înțeles că poți învăța și de la noi ce-ți poate face bine fără urlete. Că liniștea celor opt sau nouă miliarde de oameni adunați prin cartiere în sate și orașe pe planetă e forma lor de autoconservare, asta am înțeles cu toții. La fel și evadarea la munte sau la mare, ca vizitele la un tată bătrân ce ne-a îndrumat spre piscurile vieții și la o mamă în etate ce ne-a ținut protectoare în pântece cum ne primesc an de an valurile. 

M-ai întrebat într-o zi: atunci când părinții își pedepsesc copiii, aceștia îi mai iubesc? Să știi că atunci îi iubesc cel mai mult ("pedeapsă" înseamnă pentru ei să nu îi mai lași să se joace pe telefon sau la caĺculator, să stea la tv pe Youtube etc, mijloacele fiind cele care îi creează omului de mic dependențele, până când, ajuns matur, ajunge să revină senin la sine), pentru că în greșelile noastre părinții văd un pericol pentru noi și nu vor să ne vadă suferind. Cine spune: "dacă faci asta sau nu faci asta, nu te mai iubesc!", acela spune o imbecilitate, nu înțelege cuvintele și nici iuɓirea. 

În altă zi

Când ieșim cu familia la plimbare mă simt ca țăranii și sălbaticii descriși de Rousseau în "Emil": eu mă bazez pe reguli și simțuri pentru a mă orienta, rațiunea și experienta mă fac să-i ghidez, iar ei, obișnuiți să preia tatăl acest rol, își sprijină judecata lor pe a mea și atât. "Preceptorule savant, să vedem care dintre elevii noștri seamănă sălbaticului și care seamănă țăranului. Al tău, supus în totul unei autorități, nu face nimic decât cu vorba... La ce vrei să se gândească el, când tu te gândești la toate în locul lui? Ce nevoie are să învețe să prevadă ploaia? El știe că privești cerul pentru el" (pp. 98-99, EDP, 1973).

Aseară, în parc, o mamă îi răspundea fiicei sale aproape de școală gimnazială ce înseamnă arbore genealogic. Eu, trecând pe lângă banca lor către locul unde jucăm de obicei tenis de masă, îi explicam băiatului meu cum să țină mingea în echilibrul paletei, mergând sau făcând duble, pornind de la exemplul giroscopului pe care i l-am achiziționat zilele trecute. Și el mă întrebase ce înseamnă "meditație", iar eu i-am explicat că e starea în care omul își adună gândurile împrăștiate prin lume și-și găsește echilibrul interior,  dar probabil că el auzise cuvântul vehiculat despre cei care iau bani de la părinți în afara școlii pentru a-i învăța carte pe cei pe care ar trebui să-i învețe asta școala. M-am bucurat în sinea mea pentru deciziile pe care le-am luat ca să pot avea și auzi aceste dialoguri. Am știut mereu că există acești oameni și că ei sunt în toate locurile de pe planetă.

Politicienii obișnuiesc să se laude cu proiectele realizate după ani și ani de tergiversări. Căutând zilele trecute o adresă pe Google Maps, GPS-ul (sistemul de poziționare globală) mi-a afișat niște poze din cartier cu starea lui deplorabilă din anii trecuți pentru a o putea compara cu bunastarea din prezent și pentru a remarca progresul făcut. Se construiește, i-adevărat, dar cu multă suferință. Și nu doar a constructorilor, că nu e doar lupta lor cu natura, ci și cu oamenii. Săptămànile trecute s-au chinuit cu utilajele să înlocuiască un stâlp din beton de pe vremea comunismului, iar o vecină de peste drum - una care dacă nu se ceartă cu bărbatul sau cu vreo vecină, se ceartă cu pechinezul de companie - le dădea indicații prețioase urlând la muncitori. 

Se construiește. Dintotdeauna. În stiluri diferite, cu tehnologii mai vechi sau mai noi, cu influențe arhitecturale orientale sau occidentale, cu regimuri diferite de înălțime sau ideologice, construcții civile, industriale, militare, etc. Se construiește, lumea se bucură când compară trecutul noroaielor și pietrișului cu prezentul asfaltului, gazonului și al pădurilor. Se construiește. Impersonalul "se" ascunde multe persoane. Si dăi si luptă, si dăi si luptă... Instituții create pentru om se închid în jurul său și caută să-i reprime exprimarea de sine spunându-i că așa îl protejează. De cine, numai ele știu. Poate chiar de el, pentru că doar omul își putea crea în evoluția lui atâta bucurie și atâta suferință. Scena e goală, cortina e trasă, iar spectacolul se ține în sală, printre spectatori. De fapt, cine mai poate spune care sunt actorii și care spectatorii? "Un copac nu se știe niciodată nenorocit..." (Blaise Pascal).

Zic să duc la plimbare copilul sâmbătă, la Zoo Băneasa și la muzeul Antipa, pentru că învață și e cuminte la școală. După ce intrăm în București de pe Autostrada Soarelui, fac plinul cu benzină la un Lukoil. Una din benzinăriile acelea cu mai puține pompe, dar am zis că sunt client fidel de vreo 7 ani și că beneficiez de niște puncte bonus. Bineînțeles că după ce am plecat de pe loc, la o intersecție semaforizată a început să trepideze motorul și să se aprindă martori in bord. Probabil că aveau pusă apă în benzină, așa că am solicitat o platformă către un service auto disponibil chiar și sâmbăta după amiaza. În stilul specific bucureștean, șoferul platformei fură clientul service-ului la care sunasem și îmi spune că au ei service, că rezolvă ei problema. N-au rezolvat nimic, am plătit 300 de lei platforma până la ei, șoferul a tulit-o, câțiva puștani de 17-18 ani de la un liceu tehnic de profil care lucrau acolo au spus că trebuie 3 bujii și o bobină de inducție. Unul comandă Bolt sau Uber până la Târgul Titan, plătesc și biletele de intrare la târg, 20 de lei, apoi 400 de lei bujiile și bobina. Nu avea nici țigări individul, îmi cerea mie. I-am dat, am platit și cursele dus-întors cu ride-sharing. 100 de lei. Apoi a cerut și 200 de lei manopera că așa i-a spus seful ("pentru ce?"- l-am întrebat, căci nu ii mergea nici laptopul să pună testerul la mașină pentru o diagnoză). Se vedea că mișunau și flâmânzi cu platformele de tractare nefolosite de la URS-NET, nici nu știu dacă au autorizație de service, am sunat după GPS, ce firme indica el. Cu altă platformă am dus mașina înapoi la Constanța - 1600 de lei și incă 100 să ne lase acasă. 2800 de lei aventura, n-am răsplătit nici copilul. Acum m-a sunat service-ul din Constanța că un piston nu funcționează, că ii verifică garnitura, schimbă chiulasa, garnitura și etc. Totul va costa peste 2000 de lei, după ce Bolojan cu ministrul David au luat din salariile profesorilor, au mărit norma la 20 de ore si au injumătățit plata orelor suplimentare la 15 lei/oră. După çe am plătit 7 ani la reprezentanța Dacia de pe Tomis peste 200 000 de lei reparații, revizii șî schimbări de catalizatoare? Plătiți regește ca să strice. Așa se fac lucrurile? Fabricantul a făcut sa reziste un lucru dacă e bine întrețint, ce fac ăștia cu mașinile noi apoi, Dumnezeu cu mila. Țot de pe urma oamenilor obișnuiți se îmbogățesc escrocii mari. Am refuzat și orele suplimentate, și dirigenția prost plătită, meditații nefiscalizate plătite de părinți și elevi și așa jecmăniți din toatepărțile nu fac, iar prețul litrului de benzină a ajuns la 10 lei, motorina la 11 lei. Alegeri anulate, fraude politice, cetățeni batjocoriți, clienți jefuiți, prețuri dublate, venituri înjumătățite. Secolul XXI, țară NATO, UE, democrație, economie de piață, presă liberă. Eu asta nu accept. Când e vorba să se organizeze șarlatanii ca să facă rău oamenilor, o fac bine. Categorii sociale care se blochează, se sabotează reciproc, iar dincolo de toate spectacolul sinistru al aparenței normalității, al falsității. Pericolul cel mare pentru acest simulacru e tocmai autenticitatea cuiva. Politicienii sunt ca niște jucării stricate, uitați-vă numai cum se mișcă, la grimasele din mima și pantomima pe care o joacă. Mai bizar e de ce intră oamenii de rând în cacealmaua asta. Poate că tocmai din cauza preaomenescului din noi.