Dacă ai două loturi, unul de castraveți și altul de roșii - primul neproductiv și celălalt productiv, înlocuiești lotul de castraveți sau de roșii?
Dacă ai o clasă de Uman cu promovare 90-100% la Bacalaureat și alta de Tehnologic unde rata de promovare este de 5-10%, mai înființezi o clasă de Uman sau adaugi alta de profesională?
Soluția pare simplă din punct de vedere managerial, logic, economic, dar în calculele decidenților din educație destinele individuale nu contează. Nu contează șansele de reușită în viață, aptitudinile, deprinderile, înclinațiile sau vocația. Contează sloganurile stupide precum "ne trebuie tinichigii și ospătari, nu filosofi". Ca și când filosofii ar fi pe toate drumurile, iar potențialii tinichigii și ospătari și-au greșit meseria luînd calea reflecției. Știm, lumea trebuie schimbată, nu interpretată, s-a mai făcut asta. Victor Petrini ar fi fost condamnat și astăzi de un alt sistem. Reflecția omoară acțiunea s-ar spune, deși orice acțiune trebuie precedată de reflecție pentru a rămâne oameni. Nici eu n-am întâlnit prea mulți filosofi, așa că această oroare comunistoidă pe care o au unii față de intelectuali nu e justificată economic, ci doar psihologic: ea vine din complexele de inferioritate pe care le au unii ajunși la putere în diferite locuri față de oamenii competenți, față de cei care gândesc un pic mai profund ce se întâmplă în jurul lor și mai departe.
