vineri, 24 iulie 2020

Terminalul, istoria croissantului, un apatrid și "Sonata Kreutzer" de Tolstoi.



După o știre de zilele trecute despre un cetățean blocat de câteva luni într-un aeroport din cauza pandemiei și a suspendării unor zboruri, m-am uitat la filmul lui Spielberg din 2004 - "Terminalul" - în care Tom Hanks joacă rolul unui slav rămas în zona de tranzit internațional a aeroportului din New York din cauza unei lovituri de stat din țara sa - numită fictiv din motive corecte politic - Krakhozia.
E un film despre ingenuitatea străinului, a esticului ajuns pe tărâmul făgăduinței, în lumea nouă, despre contactul dintre culturi și acceptare, despre iubire și suspiciune, despre birocrație și munca la negru. 
După căderea Cortinei de Fier, Occidentul și Hollywood-ul au știut să-și pavoazeze deschiderea cu astfel de filme. Într-o scenă cu o cină romantică în aeroport la care iau parte un apatrid și o stewardeză chiar se susține că românii ar fi fost inventatorii croissant-ului, dar nu știu ce părere ar avea francezii despre asta. 
Bineînțeles că orice scenarist sau regizor are dreptul să improvizeze, să stilizeze istoria supunându-i-se sau opunându-i-se. Mersul crăcănat al apatridului, îmbrățișările și pupăturile zgomotoase amintesc de personajele din nuvelele lui Tolstoi, de Putin și de Boris Elțîn, dar pentru că citesc în aceste zile "Sonata Kreutzer" făcută cadou de sora mea (urmează "Pe aripile vântului", pentru că filmul l-am văzut de câteva ori, dar nu citisem cartea și sper să mă ajute imaginația cel puțin la fel de mult cât l-a ajutat pe regizor), mă întreb dacă nu tot clișeele mediatice ne împiedică să-i înțelegem pe ceilalți.
În urmă cu 18 ani, un student german la lingvistică ce vizita România își suna colegii români rămași în Konstanz să le spună că e plăcut surprins să vadă că avem și trenuri. Nu știu dacă își formase cultura generală tot din filmele hollywoodiene despre Dracula, dar tot e bine că a mers în vizită ca să se convingă de faptul că nu suntem niște sălbatici însetați de sânge. Cum îi percepem și cum vorbim despre ceilalți spune foarte de multe despre noi, despre cultura și educația noastră.