Pentru exactitate şi pentru că în opinia publică susținătorii stângii cavernelor confundă liberalismul individualist cu socialismul şi colectivismul, uitând că datoria oricărui reprezentant al lumii libere - indiferent dacă activează în mediul privat sau public - este susținerea tocmai a deciziei personale pe cine să alegi, ce să produci sau ce să consumi, iată cum este prezentat liberalismul într-un manual de clasa a XII-a:
Liberalismul este, în sens larg, doctrina care atribuie cea mai mare valoare libertății individuale. Motivul central este revendicarea drepturilor şi libertăților individului împotriva oricărei forme de putere autoritară şi opresivă. În acest sens, se opune socialismului, colectivismului, absolutismului şi, în general, oricărei forme de tiranie
Înțeleg de aici că un liberal nu poate fi de stânga şi apreciază inițiativa personală, asocierea liberă, consimțită.
Înțelepciunea (fronesis - înțelepciunea practică), curajul (andreia), dreptatea (dyke) şi temperanța (sofrosine) sunt considerate virtuți (virtù) cardinale în creştinism, dar ele se regăsesc şi în filosofia greacă. Tradiția iudeo-creştină are temeiurile sale în filosofia greco-romană. "Nu am venit să aduc pacea" spune Iisus, iar prin asta se opune tocmai egalizării care anulează diferențierile valorice. Principiul al II-lea al termodinamicii susține tocmai că o astfel de entropie ar conduce la moartea termică a universului. Ce legătură au toate acestea cu cele patru virtuți cardinale? Poate fi asociată pacea cu temperanța? Dar cei care afirmă viața, cei care-i spun un mare DA vieții pot susține egalitatea? Binențeles că nu. Susținătorii vieții spun DA ierarhiilor valorice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu