"Economie" înseamnă "reguli ale casei" în greaca veche, apoi semantica s-a extins, dar principiul a rămas: trebuie să existe şi să fie respectate câteva reguli în casă şi în afara ei. Dacă un om ordonat şi responsabil conviețuieşte cu altul dezordonat şi iresponsabil, tendința fiecăruia va fi să-şi impună propriul stil de viață şi să extindă ordinea sau, dimpotrivă, dezordinea în tot spațiul pe care îl împart. La fel, ar trebui născocită o ştiință a regulilor spațiului public, o "stradanomie", pentru că unii se deplasează înainte de parcă ar trăi în Marea Britanie sau Japonia, nu în SUA sau România. Cedând tentativelor repetate ale altora de a crea pe teritoriul tău haos, nu faci decât să cobori la un stadiu inferior de umanitate, unul poate mai dezinhibat şi dominat de afecte, dar totodată şi mai expus conflictelor rudimentare. Elena, care mi-a fost elevă cuminte în anii trecuți (i-am ținut minte numele pentru că e născută în aceeaşi zi cu mine) şi care acum lucrează la gestiunea unui hotel de pe litoral, chiar îmi spunea ieri dimineață în autocarul către serviciu că întâmpină dificultăți când vin grupuri de turişti de-ai noştri, că sunt dezordonați, nepoliticoşi, revendicativi. Mi-am spus că acesta o fi specificul nostru latin, sudic şi că de aceea ne lipseşte autodisciplina, organizarea popoarelor anglo-saxone sau nordice. I-am replicat că am cunoscut şi zone cu oameni civilizați la noi în țară, dar mai mult în vest sau în marile oraşe culturale. De aceea, dacă ți-ai cultivat spiritul de-a lungul vieții şi ai ajuns la o armonizare a principiilor şi regulilor cu spațiul unde trăieşti, iar asta te face să te simți confortabil, n-ar trebui să renunți la ele pentru mai puțin. Şi nu sunt instituțiile întotdeauna vinovate pentru felul în care trăieşte cineva, eu le sunt recunoscător şcolilor unde m-am format ca om şi celor care mi-au dat exemple bune în viață, aşa cum instituțiile nu vor putea nici să fie un panaceu al inegalităților dintre oameni, pentru că astfel ar ajunge instituții totalitare.
Am scris ieri şi câteva rânduri care fotografiază viața mea cotidiană:
Am scris ieri şi câteva rânduri care fotografiază viața mea cotidiană:
Oameni, maşini şi copaci
Pe strada mea răsar oameni,
Au luat locul pomilor,
Dar sunt la fel de imobili
Ca popicele de snooker
Pe strada mea se închid şi se deschid magazine,
Maşinile circulă cu halogene aprinse ziua,
Iar blocurile sunt zgâlțâite periodic de foraje
De pe strada mea universul îşi creează poveştile,
Servindu-le apoi în casele oamenilor,
La micul dejun, prânz şi cină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu