Turiștii străini și taximetriștii constănțeni. Cum se îmbătrânește urât. Un paradox al bunăstării.

Pe aeroport se odihnea o aeronavă de pasageri canadiană, iar din stație urcară în autobuz doi turiști adulți cu o mamă și un copil. Taxatoarea nu știa boabă de engleză, așa că m-am oferit să le spun cum pot ajunge în Mamaia din Tomis III. "No Taxi" au reacționat când le-am expus alternativele de transport. Și ne-am înțeles în păsărească plus limbajul mimico-gestual (exagerez, ceva engleză știu și eu) astfel încât să poată lua 23-ul din față de la City Park pentru Mamaia.

După experiențele avute și de mine cu taximetriștii de prin țară, îmi explic reacția spontană a străinilor: mulți uită că lucrează în "serviciul public de transport persoane în regim de taxi" și ne alungă turiștii cu atitudinea lor. Neîncrederea lumii civilizate față de balcanici vine în primul rând de la primii oameni cu care turiștii iau contact aici, unde o fi proverbiala noastră ospitalitate?

În altă zi, un bețiv bătrân, îmbrăcat într-un tricou negru cu însemnele unei firme de pază, se așeză pe unul dintre primele locuri din autobuz pentru a avea o vedere cât mai vastă a drumului și deschise o cutie cu bere. La recomandarea controlorului de a merge spre locurile din spate pentru că deranjează călătorii cu duhorile lui - mai ales pe o doamnă de lângă el care se ridică și plecă de acolo -, individul amenință că face reclamație. M-am întrebat, ce să reclame? Că n-a fost dat jos în drum și că nu a fost chemată poliția să-l amendeze? Sper că era un bețiv singur, că nu avea copii și nepoți pe care să-i facă de rușine, dar mă tem că genul ăsta de indivizi puiesc și se laudă cu asta, fără să se gândească ce învață urmașii de la ei.

Paradox: economic, lumea o duce bine acum, când e condusă de proști, dar a suferit când o conduceau deștepții. O fi ăsta un semn că surplusul determinațiilor/însușirilor în sens hegelian crește răutatea? Se poate ca săraci cu duhul ca Dăncilă să facă mai puțin rău? Socrate ne învăța că ignoranța, răutatea și urâțenia sunt interdependente. Cine ştie, poate că evoluția actuală e un simplu rezultat al ciclicității economice în capitalism: criză - creștere economică -  criză - creștere economic, etc.

Prezentul și un excurs istoric: "Să ne salveze alții de noi".

Contraproductivă această concepție, pentru că nu așa învățăm ce înseamnă libertatea și corolarul ei, responsabilitatea. 

După tămbălăul cu alungarea lui Cuza, care abia făcuse bietul om unirea Moldovei cu Țara Românească, boierii și-au dat seama că oricare dintre ei risca să pățească la fel. Așa că l-au primit pe Carol I la conducere, care și-a făcut multe cruci catolice de la stânga la dreapta văzând cât de dificili suntem. Demne și grele decizii a luat omul, mai ales aceea de a lupta împotriva țării sale de origine pentru cea de care trebuia să aibă grijă. Ferdinand a reușit să-i împlinească visul după Independență, Unirea Mare,  toată stima și admirația pentru ei.

Apoi a venit comunismul și rezistența din munții Făgăraș, când mulți au crezut că americanii și Occidentul în general ne vor salva de aparatcici. Lucru care nu s-a întâmplat până în 1989, când a existat o voință reală de schimbare în rândul românilor. Ne ajunsese cuțitul la os, iar pentru o perioadă de câteva luni s-a plâns și s-a cântat din suflet. Apoi s-a revenit la dictatura proletariatului, când, în 20 Mai 1990, fostul nomenclaturist Iliescu a obținut peste 80% din voturi în alegeri. Atunci s-a lăsat o liniște care a coborât ca gheața pe șira spinării optimiștilor. Cei mai mulți gândiseră altfel, iar la mineriade chiar aplaudau ciomăgeala trasă de către mineri studenților, ochelariștilor și bărboșilor.

De atunci a început exodul și tot de atunci am așteptat cei rămași aici lumina de afară. Contează mai puțin de ce am rămas, am fi regretat și dacă plecam, ca în butada cu Socrate și tânărul care l-a întrebat cu viața lui ce să facă. Dacă tot era vorba să regret, mai bine că m-am întors. Nu știu ce părere va avea copilul meu despre asta, dar îmi place să aud pe stradă vorbindu-se această limbă care încă mă face să visez.

Acum e rândul diasporei să ne salveze în concepția multora. Eu spun că de incompetență și de corupție nu ne putem salva decât noi, cei care le simțim cotidian respirația toxică în jur, în instituții, în tot ceea ce nu se face sau e lăsat în ruine. Doar educându-ne propriii copii să gândească altfel decât văd în jur și să acționeze corect ne vom salva. Nu poți rămâne tu indiferent la soarta ta și să te aștepți să se priceapă alții cum s-o schimbe. Iar dacă nu schimbi tu nimic și nici măcar nu spui când poți, înseamnă că de fapt îți place.

P.S: Dan Barna de la USR e un om care-mi place cum acționează și gândește. În ultimii ani a dovedit că știe să facă opoziție demn, constructiv și argumentat. Cu el premier și cu Iohannis președinte aș simți că România e condusă bine. Să vedem ce va fi.