Contraproductivă această concepție, pentru că nu așa învățăm ce înseamnă libertatea și corolarul ei, responsabilitatea.
După tămbălăul cu alungarea lui Cuza, care abia făcuse bietul om unirea Moldovei cu Țara Românească, boierii și-au dat seama că oricare dintre ei risca să pățească la fel. Așa că l-au primit pe Carol I la conducere, care și-a făcut multe cruci catolice de la stânga la dreapta văzând cât de dificili suntem. Demne și grele decizii a luat omul, mai ales aceea de a lupta împotriva țării sale de origine pentru cea de care trebuia să aibă grijă. Ferdinand a reușit să-i împlinească visul după Independență, Unirea Mare, toată stima și admirația pentru ei.
Apoi a venit comunismul și rezistența din munții Făgăraș, când mulți au crezut că americanii și Occidentul în general ne vor salva de aparatcici. Lucru care nu s-a întâmplat până în 1989, când a existat o voință reală de schimbare în rândul românilor. Ne ajunsese cuțitul la os, iar pentru o perioadă de câteva luni s-a plâns și s-a cântat din suflet. Apoi s-a revenit la dictatura proletariatului, când, în 20 Mai 1990, fostul nomenclaturist Iliescu a obținut peste 80% din voturi în alegeri. Atunci s-a lăsat o liniște care a coborât ca gheața pe șira spinării optimiștilor. Cei mai mulți gândiseră altfel, iar la mineriade chiar aplaudau ciomăgeala trasă de către mineri studenților, ochelariștilor și bărboșilor.
De atunci a început exodul și tot de atunci am așteptat cei rămași aici lumina de afară. Contează mai puțin de ce am rămas, am fi regretat și dacă plecam, ca în butada cu Socrate și tânărul care l-a întrebat cu viața lui ce să facă. Dacă tot era vorba să regret, mai bine că m-am întors. Nu știu ce părere va avea copilul meu despre asta, dar îmi place să aud pe stradă vorbindu-se această limbă care încă mă face să visez.
Acum e rândul diasporei să ne salveze în concepția multora. Eu spun că de incompetență și de corupție nu ne putem salva decât noi, cei care le simțim cotidian respirația toxică în jur, în instituții, în tot ceea ce nu se face sau e lăsat în ruine. Doar educându-ne propriii copii să gândească altfel decât văd în jur și să acționeze corect ne vom salva. Nu poți rămâne tu indiferent la soarta ta și să te aștepți să se priceapă alții cum s-o schimbe. Iar dacă nu schimbi tu nimic și nici măcar nu spui când poți, înseamnă că de fapt îți place.
P.S: Dan Barna de la USR e un om care-mi place cum acționează și gândește. În ultimii ani a dovedit că știe să facă opoziție demn, constructiv și argumentat. Cu el premier și cu Iohannis președinte aș simți că România e condusă bine. Să vedem ce va fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu