Citesc un articol despre tinerii din Consiliul Național al Elevilor și atitudinile lor le găsesc binevenite, pertinente față de un sistem cu reflexe comunistoide, incompetent și corupt la multe niveluri. Am reținut și un proverb trunchiat din popor pe care actualul reprezentant al elevilor l-a redat complet: "Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici Soarele nu vede". Și se observă că mulți sunt depășiți de situații: polițiști, medici, profesori, părinți, toți se plâng și închid ochii la deviații. Pentru nesemnalizarea schimbării direcției de mers nu se dau amenzi, considerându-se că sunt contravenții mai grave, pentru nevaccinare la fel, pentru absenteism, pentru executarea defectuoasă ori cu materiale de proastă calitate a unor lucrări publice plătite cu prețuri triple față de cele din Occident etc.
Poate că asta trebuie să învățăm cu toții de la acești tineri, fie că suntem profesori, părinți, consumatori, alegători etc., atunci când ne confruntăm cu incapacitatea sau cu delăsarea administrativă, managerială, politică sau de altă natură: să luăm atitudine, individual sau în grup, pentru că așa cum spunea și Aristotel în "Politica": "Vocea (nearticulată) este doar semnul plăcerii şi al durerii, şi există şi la celelalte vietăţi, căci natura lor se ridică numai până acolo, să aibă simţirea plăcerii şi a durerii şi a o semnifica unele altora, pe când limba serveşte a exprima ce este folositor şi ce este vătămător, precum şi ce este drept şi nedrept. Şi această însuşire este caracteristică omului, spre deosebire de toate vietăţile, aşa că singur el are simţirea binelui şi a răului, a dreptului şi a nedreptului şi a tuturor celorlalte stări morale."
Altceva. Deși face parte din rândul limbilor de origine latină, ca și franceza, uite că româna dispune și ea de o intraductibilitate paradigmatică provenind din spiritul propriului popor, asta ca un alt argument că nicio cultură nu e superioară alteia:
- Un Roumain n'est pas surpris, son visage tombe / Un român nu este surprins... i-a picat fața.
- Un Roumain ne perd pas patience, sa moutarde saute /Un român nu-și iese din fire... îi sare muștarul.
- Un Roumain ne vous ment pas, il vous vend des beignets / Nici nu te va minți pentru că... îți vinde gogoși.
- Un Roumain n'est pas exténué, il est chou. Sa vie n'est pas chaotique, elle est chou et sa chambre n'est pas en désordre complet, elle est chou / Un român nu este foarte obosit, viața lui nu este haotică și camera lui nu este dezordonată... este varză.
- Un Roumain ne qualifie pas simplement un effort d'inutile, il dit que c'est un frottement sur une jambe de bois /Un român nu consideră că un efort nu-și are sensul, ci că este frecție la picior de lemn.
- On n'énerve pas un Roumain, on le sort de ses pastèques / Nu scoți un român din minți... îl scoți din pepeni.
- En Roumanie, les choses ne sont pas lointaines, elles sont chez la mère du diable / în România, lucrurile nu sunt departe... sunt la mama naibii (mai bine spus sunt la mama dracului).
- Un Roumain n'est pas fou, il est parti sur un radeau / Un român nu este nebun... este dus cu pluta.
- Un Roumain ne vous dit pas d'arrêter de perdre votre temps, il vous dit d'arrêter de frotter la menthe / Un român nu-ți va spune să nu pierzi timpul, ci nu freca menta.
- Un Roumain ne dit pas que quelque chose est cool, il dit que c'est béton /Un român nu-ți va spune că ceva este cool (tare), ci că este beton.
- Un Roumain n'est pas nerveux, il a une carotte dans les fesses / Un român nu este nervos...are un morcov în fund.
- Un Roumain ne garde pas juste le silence, il est silencieux comme un cochon dans un champ de maïs / Un român nu face liniște, ci tace ca porcu-n popușoi.
- En tant que Roumain, vous ne vous trompez pas, vous êtes ivre avec de l'eau froide / Ca român, nu te păcălești de unul singur, ci te îmbeți cu apă rece.
- Un Roumain ne s'en fout pas, il rentre ses pieds / Un român nu renunță, ci își bagă picioarele.
- Un roumain n'a pas été escroqué, il s'est pris un pal. / Un român nu a fost înșelat... a luat țeapă.
- Un roumain ne vous regarde pas de manière confuse, il vous observe tel un corbeau regarde un os. / Un român nu se va uita la tine confuz, ci ca cioara la ciolan.
Și tot o chestiune de limbaj, dar al unor epoci: la începutul anilor '90 am găsit prin casă câteva exemplare din perioada interbelică ale revistei "Urzica". Nu știu de unde le aveam, dar e posibil să le fi luat mama de la Cernavodă pe vremea când lucrase ca bibliotecară. Ce desfătare pentru privirile unui copil de 10-11 ani obișnuit cu austeritatea muncitorească din societate și cu interminabilele discursuri ceaușiste în limbaj de lemn. Vedeam reclame la automobile de epocă, la costume și parfumuri folosite de o burghezie hazlie și boemă. Se pare că râsul e primul adversar al oricărei dictaturi. Nu bășcălia organizată pentru a discredita vechile valori, aceea era utilă, ci râsul spontan și critic înaintea gesturilor oricărui satrap vremelnic ce se crede etern. Revista "Kamikaze" cultivă aceeași gândire critică acum așa cum făcea "Urzica" pe atunci. Când sunt oripilat de mutism, conformism și lipsă de reacție în societate, citesc ceva de la jurnaliștii ei și-mi recapătă speranța.
Altceva. Deși face parte din rândul limbilor de origine latină, ca și franceza, uite că româna dispune și ea de o intraductibilitate paradigmatică provenind din spiritul propriului popor, asta ca un alt argument că nicio cultură nu e superioară alteia:
- Un Roumain n'est pas surpris, son visage tombe / Un român nu este surprins... i-a picat fața.
- Un Roumain ne perd pas patience, sa moutarde saute /Un român nu-și iese din fire... îi sare muștarul.
- Un Roumain ne vous ment pas, il vous vend des beignets / Nici nu te va minți pentru că... îți vinde gogoși.
- Un Roumain n'est pas exténué, il est chou. Sa vie n'est pas chaotique, elle est chou et sa chambre n'est pas en désordre complet, elle est chou / Un român nu este foarte obosit, viața lui nu este haotică și camera lui nu este dezordonată... este varză.
- Un Roumain ne qualifie pas simplement un effort d'inutile, il dit que c'est un frottement sur une jambe de bois /Un român nu consideră că un efort nu-și are sensul, ci că este frecție la picior de lemn.
- On n'énerve pas un Roumain, on le sort de ses pastèques / Nu scoți un român din minți... îl scoți din pepeni.
- En Roumanie, les choses ne sont pas lointaines, elles sont chez la mère du diable / în România, lucrurile nu sunt departe... sunt la mama naibii (mai bine spus sunt la mama dracului).
- Un Roumain n'est pas fou, il est parti sur un radeau / Un român nu este nebun... este dus cu pluta.
- Un Roumain ne vous dit pas d'arrêter de perdre votre temps, il vous dit d'arrêter de frotter la menthe / Un român nu-ți va spune să nu pierzi timpul, ci nu freca menta.
- Un Roumain ne dit pas que quelque chose est cool, il dit que c'est béton /Un român nu-ți va spune că ceva este cool (tare), ci că este beton.
- Un Roumain n'est pas nerveux, il a une carotte dans les fesses / Un român nu este nervos...are un morcov în fund.
- Un Roumain ne garde pas juste le silence, il est silencieux comme un cochon dans un champ de maïs / Un român nu face liniște, ci tace ca porcu-n popușoi.
- En tant que Roumain, vous ne vous trompez pas, vous êtes ivre avec de l'eau froide / Ca român, nu te păcălești de unul singur, ci te îmbeți cu apă rece.
- Un Roumain ne s'en fout pas, il rentre ses pieds / Un român nu renunță, ci își bagă picioarele.
- Un roumain n'a pas été escroqué, il s'est pris un pal. / Un român nu a fost înșelat... a luat țeapă.
- Un roumain ne vous regarde pas de manière confuse, il vous observe tel un corbeau regarde un os. / Un român nu se va uita la tine confuz, ci ca cioara la ciolan.
Și tot o chestiune de limbaj, dar al unor epoci: la începutul anilor '90 am găsit prin casă câteva exemplare din perioada interbelică ale revistei "Urzica". Nu știu de unde le aveam, dar e posibil să le fi luat mama de la Cernavodă pe vremea când lucrase ca bibliotecară. Ce desfătare pentru privirile unui copil de 10-11 ani obișnuit cu austeritatea muncitorească din societate și cu interminabilele discursuri ceaușiste în limbaj de lemn. Vedeam reclame la automobile de epocă, la costume și parfumuri folosite de o burghezie hazlie și boemă. Se pare că râsul e primul adversar al oricărei dictaturi. Nu bășcălia organizată pentru a discredita vechile valori, aceea era utilă, ci râsul spontan și critic înaintea gesturilor oricărui satrap vremelnic ce se crede etern. Revista "Kamikaze" cultivă aceeași gândire critică acum așa cum făcea "Urzica" pe atunci. Când sunt oripilat de mutism, conformism și lipsă de reacție în societate, citesc ceva de la jurnaliștii ei și-mi recapătă speranța.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu