vineri, 6 septembrie 2019

O remarcă de bun simț despre ideologii și gusturi, plus o analiză psiho-lingvistică.


La celebra melodie despre Che Guevara, postată de un scriitor fugit în Bruxelles pe vremea lui Ceaușescu, cineva comentează "Esența problemei: Necunoașterea și nepasarea. Si naziștii, si marxiștii și legionarii au scos melodii mișto DACA NU LE INTELEGI CUVINTELE ȘI IDEOLOGIA DIN SPATELE LOR" 

Omul gândește corect în principiu: "Lili Marlene" sau "Sfântă tinerețe legionară" au același efect asupra minților înflăcărate ca și "Hasta Siempre Comandante!". Dacă ideologia reprezintă un sistem închis și reducționist de idei, atunci ea capacitează resursele emoționale și talentele oamenilor, indiferent ce arată realitatea. Eroarea vine din direcționarea nefastă a energiilor: împotriva unei rase, clase, gen, specii etc. Odată dezlegați mustangii, aceștia pornesc pe miriște galopând. 

"Există acest spirit de caramaderie". De Ziua Marinei, jurnalista întreabă un ofițer dacă există spiritul de "caramaderie", iar el bâiguie o confirmare. De fapt, nu, nu există. Doar cel de camaraderie există. Ezitarea lui de o fracțiune de secundă era semnul unei reacții naturale a creierului în fața unei abateri lingvistice, dar apoi din conformism, conjunctural, ori dintr-o neîncredere în propria competență lingvistică, el s-a adaptat erorii. Uneori, din motive de eufonie, trebuie să ai încredere în propriul tău bun simț lingvistic. S-ar putea să nu te-nșeli.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu