Magneți de sloturi, contra-iluzii, hazard și necesitate. Punctuația unui scriitor lusitan și omul duplicat.

Escrocherii mărunte. Pe internet, unul face reclamă la "magneți de sloturi": "Te-ai săturat să pierzi la aparate? Comandă magneții de la noi și ia-le banii! Magneții sunt foarte puternici și sunt concepuți de genii în domeniu." Păreau interesați destui, unii mucaliți întrebau dacă au și pentru loterie sau pentru automatele de cafea, iar alții mai sceptici asemănau reclama cu ponturile pentru fotbal. Bineînțeles că nu există așa ceva. Asta presupune că un jucător și-a pierdut iluzia norocului, pe lângă timp și bani, convins de programarea mașinăriei, de lipsa hazardului combinațiilor ei, iar acum se poate răzbuna prin altă iluzie: norocul și-l va face cu mâna lui, și-l va atrage punând magneții pe aparate. A devenit un geniu în domeniu după cât a pierdut. El ar fi trebuit să câștige. Fiind un optimist, avea norocul încrustat în gene și sloturile acelea păcătoase nu fuseseră sincere cu el, nu-i oferiseră ce meritase: bogăția, faima, confortul. Obnubilându-i norocul și privându-l de dreptul său de-a câștiga l-au transformat într-un luptător. Va folosi orice mijloc pentru a dovedi că are noroc, doar e un pragmatic. Convins că sistemul e o fraudă, el va frauda frauda. Va fi un haiduc al păcănelelor... Pff, n-am să-i înțeleg niciodată pe oamenii aceștia, mai ales că cei mai mulți nu sunt bancheri care-și petrec nopțile în Las Vegas la ruletă, ci niște pârliți cu salarii și alocații minime, bișnițari de ocazie care vând telefoane furate sau mașini uzate. Vise de mărire în cărciumi sordide din cartiere jerpelite. Ăștia n-au înțeles că "ban la ban trage", că "magneții" sunt chiar banii. Mai au și denumiri pompoase uzinele acestea de iluzii, în Năvodari e o sală sclipicioasă cu numele "Imperial", iar la intrare câțiva chilipirgii învârteau cu mâini slinoase telefoane de ocazie. Nici imperiile nu mai sunt ce au fost... :).

Un candidat la primăria municipiului București - genul acela sobru care probabil că a râs numai de două ori în toată viața lui - e întrebat într-o emisiune electorală câte direcții are în subordine primăria pe care o viza. "15" - răspunde acesta imperturbabil. "42" - a venit răspunsul. Iată un om pentru care norocul înseamnă hazard. Și n-avusese nicio tresărire sau bãlbâială când improvizase, probabil că pentru anumiți oameni hazardul înseamnă inspirație. Faptul că a fost chestionat ca la școală a născut un val de critici din partea susținătorilor lui - formatori de opinie pentru care am un oarecare respect. Ar trebui să cunoască mai mulți greșelile pe care le-au făcut intelectualii în raport cu puterea politică. Din toate timpurile.

Am răsfoit câteva pagini din "Omul duplicat" de Jose Saramago. Observ la scriitorul acesta lusitan aceeași înclinație pentru lectura fără pauze ca la Vargas Llosa. Oamenii aceștia urăsc alineatul și punctul, aproape că divinizează virgula și parcă n-au cunoscut ghilimelele. Altfel parcă l-am recitit pe Murakami, mă întreb ce s-ar face beletristica fără depresivi și scriitorii iberici fără gândirea magică? Apolinicul a pierdut în favoarea dionisiacului atât de mult? Într-o lume răsturnată axiologic dacă nu îi mai condamni o dată pe Socrate, Platon și Aristotel nu ești actual. Cât de protectoare trebuie să fi fost pentru antici lumea Binelui, Frumuseții și Adevărului!