Ajunse în dreptul unor scări, fata își întreabă mama: "Mamă, scările acestea urcă sau coboară?"
Nea Miron îmi spune astfel de cimilituri când ne întâlnim în drumul meu către sau de la serviciu. A îmbătrânit în preajma școlii, are o căsuță cu tencuiala crăpată, a fost paznic, tâmplar, om bun la toate. Pentru că nu are familia lui, ci doar nepoți, respectă profesorii și îi sunt dragi copiii. Ar putea trece ușor drept Moș Crăciun așa cum se plimbă cu sacoșele încărcate printre oameni. Mai demult, în urmă cu vreo zece ani, când făceam de serviciu la intrarea în liceu, mă ajuta să îi adun pe la clase pe fugari. Mai sunt oameni cu respect pentru școală ca el, în prag de pensionare sau tineri, ca tanti Mariana și Cosmin, dar el are o relație specială cu timpul și înțelepciunea. Se oprește, lasă din mâini sacoșele, iar dacă știe că are cu cine discuta, îți pune câte o întrebare filosofică, religioasă ori științifică de nerezolvat. N-am știut ce să-i răspund la întrebarea despre scări, eu mă gândeam la scara lui Escher și banda lui Mobius, dar el deja își lua la revedere din depărtare. Nea Miron, ce cadou îți faci de Crăciunul acesta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu