joi, 22 decembrie 2016

Conspirația palindromului, sicofanții și nimfele de fluturi. Elemente de entomologie socială. SF-uri și loturi de autostradă. Seară studențească în timpul ultimei mineriade.


Cuvintele palindrome sunt cele care se citesc la fel de la coadă la cap și viceversa: lupul, sas, coc, bob etc. În copilărie, eu și prietenii mei însă ne amuzam pronunțându-ne invers numele. Acum mi-am amintit de Lotsopa Ealocin doar datorită acelui joc :).

Sicofantul este o insectă de culoare verde-aurie, cu miros de mosc, ce trăiește în pădurile de conifere și stejari din Europa sudică și centrală și se hrănește cu omizi și nimfe de fluturi. Sicofanți mai sunt numiți și clevetitorii sau delatorii, iar dincolo de repulsia pe care le-o stârnesc oamenilor onești, să ne închipuim ce s-ar face societatea fără ei? Ce altă instanță a moralei comune acționează mai sanitar decât "gura lumii"? Câți oameni nu și-au văzut de casă și de familie datorită ei? Câte adultere n-au fost prevenite și abandonuri de copii evitate? Fie Oedip și societatea antică: dacă mitul lui Oedip era doar o altă lecție dată de aezi celor care își abandonau copiii acum 2500 de ani? Cum putea ethosul antic să-i determine pe greci să-și păstreze copiii? Prin mituri.

"Pe lotul 5, S.F.-urile sunt gata" îl aud spunând pe un politician săptămânile trecute, iar exprimarea lui parcimonioasă despre studiile de fezabilitate pentru autostrăzi m-a amuzat teribil. Credeam că numai pe Messenger se mai folosesc astfel de abrevieri: "Asl pls", " Cmf?", Brb", "Csf, n-ai csf" (un fel de "asta e" defetist ca în limbajul comun). Totodată, noua limbă ce se înfiripă pe tărâmul informatic al mediilor de socializare mi-a amintit și de planul distopic descoperit de personajul Winston din "1984":

"Newspeak is the fictional language in the novel Nineteen Eighty-Four, written by George Orwell. It is a controlled language created by the totalitarian state Oceania as a tool to limit freedom of thought, and concepts that pose a threat to the regime such as freedom, self-expression, individuality, and peace. Any form of thought alternative to the party’s construct is classified as "thoughtcrime" (Wikipedia).

Limbajul tehnic e folositor între specialiști pentru a se coordona mai bine, altfel când îi comunici publicului larg obiective de interes general ar fi bine să folosești termeni simpli. Cine a studiat la noi filosofia știe ce înseamnă CRP la Kant așa cum cineva care a studiat jurnalismul știe ce înseamnă CTP. Jargonul intradisciplinar îi face pe specialiști doar să se recunoască unii pe alții, nu și să-i înțeleagă ceilalți când au de a face cu ei.

Am dat 53.683 de like-uri anul acesta, ce o fi fost în capul meu? Asta o fi însemnând să fii activ în mediul online? :)

Toamna lui 1999, anul II de facultate. Ies într-o seară după cursuri la o terasă din campusul ieșean Tudor Vladimirescu să stau la taclale cu Dragoș, absolvent de Conservator. Tipul, picnic-ciclotim, energic și jovial, a călătorit mult prin lume în concerte și e plin de bancuri. Lucrează la Filarmonică în alt județ, a venit cu treburi în orașul unde a absolvit facultatea și vrea să depene amintiri despre Iași, iar cu mine știa că nu cade sub masă de beat, între colegii de cameră eu fiind cunoscut drept un tip conformist. Terasa e slab luminată, în jur forfotesc studenții, unii au fețe astenice de anahoreți, alții de Raskolnikovi și Dani Alecși ce se feresc de proprietărese. Se deplasează parcă în reluare spre chioșcurile de unde își vor cumpăra pâinea, margarina și pateul zilnic. La Radio Vox T, colegul meu de cameră, Adi, ne face dedicații - lui Paul, celuilalt Adi, lui Gabi și mie. Gabi, poreclit Bismark, e înalt, slab și cu reacții colerice când ceilalți îl ironizează că își ține mâncarea încuiată cu lacătul în dulăpiorul aflat deasupra mesei. Mormăie ori de câte ori cineva îi pune vreo întrebare și aruncă în colegi cu obiecte. Celălalt Adi e din Ploieşti şi recită cu emfază poeziile lui Nichita Stănescu, iar Paul ascultă la casetofon melodii patriotice de la cenaclul Flacăra, deşi se laudă cu bunicul său legionar ce a luptat în munți contra bolşevicilor. La radio, pe terasa unde stau cu Dragoș la taclale, intervine o știre de ultimă oră, un "breaking news" cum se spune azi: minerii se îndreptă spre capitală să răstoarne guvernul. Studenții din anii '90 au amintiri neplăcute despre mineriade: puterea instalată după căderea lui Ceaușescu folosise minerii drept masă de manevră împotriva lor pentru a discredita intelectualii. Antagonizând masele, Iliescu reușise atunci să își asigure conducerea. Eu terminasem liceul și devenisem student în timpul conducerii de dreapta a lui Emil Constantinescu, un fel de Iohannis de azi - într-o perioadă de relativă meritocrație - şi pe care societatea civilă îl susținea pentru că fusese anticomunist, reprezentând o alternativă la rotația cadrelor, a eșaloanelor 1, 2 și 3 din PCR-FSN- etc. Zilele trecute am citit că Dan Iosif îl sunase pe Iliescu la mineriada din 1999 să-i spună că un lunetist era pregătit să vină la București cu ocazia acelor evenimente și să-l execute pe Constantinescu, Iar Iliescu se opusese. Bătrânul bolșevic știa cât avea să dea explicații despre ce se petrecuse în deceniul anterior și se ferea să  mai recurgă la astfel de metode. Dan Iosif avea să moară în următorii ani și Miron Cozma să fie arestat după înăbușirea de către serviciile secrete și Jandarmerie a ultimei mineriade, ispășindu-și pedeapsa pentru subminarea puterii de stat. Armata nu a mai apucat să intervină cu tanchetele ca în 1989 și astfel a fost preîntâmpinată altă baie de sânge. Personajele centrale de atunci au căzut ulterior în derizoriu și s-au compromis în emisiuni tabloide. Istoria nu mai avea nevoie de falși eroi, iar pe ceilalți nici nu îi cunoaștem.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu