"The Revenant": un film despre lirismul vieții prozaice și prozaicul vieții lirice. Credulitatea și efectele sale asupra celorlalți.

Am revăzut lista celor 1001 de filme care trebuie văzute într-o viață și până în 2016 a ajuns la 1187. M-am oprit la "The Revenant" cu Leonardo di Caprio, film care n-are nicio legătură cu schimbările climatice cum declara la decernarea Oscarurilor actorul. E pur și simplu o frescă a caracterelor  puternice sau slabe în condiții extreme, un film despre lăcomie și altruism, supraviețuire și răzbunare, cruzime și dragoste paternă, credință și civilizare cu forța, totul având în fundal peisaje de vis din Alaska și din Parcul Național Yellowstone. Am văzut filmul într-o seară când se anunțau trei zile de ninsori și ger cumplit în zona noastră, iar zăpada ce începea să se aștearnă m-a făcut să-mi amintesc de importanța pe care o are tăcerea în preajma disputelor din societatea noastră. Spre deosebire de ploaia ce vine însoțită de tunete și fulgere, ninsoarea are o discreție unică între manifestările naturii, mai frumoasă chiar decât a frunzelor ce se aștern toamna la poalele copacilor. Cineva care trăiește în Norvegia îmi scria în anii trecuți că nordicii nu iubesc iarna mai mult decât alți europeni și că merg la plajă când au ocazia cu aceeași plăcere ca și noi. Mă întreb cum s-ar vedea într-o noapte de vară pe plajele noastre aurora boreală. 

De râsul lumii: aseară, o televiziune de știri anunța "Meteorologii spun că vor temperaturi de minus 25 de grade" în loc de "Meteorologii spun că vor FI temperaturi de minus 25 de grade". Un sofism de limbaj sau mai degrabă un paralogism din care s-ar înțelege că meteorologii ar avea ceva cu noi. S-or fi înțeles cu Putin să trimită aici norii din Siberia? :))

Nimeni nu se naște deștept și chiar sunt situații în viață când facem lucruri stupide fără a ne considera proști, însă credulitatea mi se pare dintre toate cea mai periculoasă formă de prostie. Să iei lucrurile nechestionat și de bune  doar pentru că se apelează la dorințele sau fricile tale mi se pare periculos și pentru ceilalți care n-au nicio vină că tu ai fost crescut așa. Dar numărul credulilor e mare. Mai devreme, vreo 35 000 de utilizatori de Facebook scriseseră o cifră la comentarii pentru o poză postată de cineva pentru a afla ce se întâmplă. Înspăimântător de mulți și-și permit abonamente la internet sau telefoane scumpe îmi închipui. Astăzi se știe că un lumpenproletar incult își permite cu veniturile sale să-și cumpere lucruri mai scumpe și să trăiască mai bine decât intelectualii, măcar cu asta comunismul a învins. Dar apoi mi-am amintit că tot la noi și-au pierdut economiile mulți la jocul "Caritas" în anii '90 ori mai recent s-au sifonat 1 000 000 de euro din donații și sms-uri pentru o sculptură care n-a mai fost cumpărată. Când se ia câte puțin de la foarte mulți dimensiunea furtului nu se mai percepe ca în cazul unor hoți care jefuiesc pe cineva de aceeași sumă. Cum se spune, bob cu bob se umple sacul.

P.S: O doamnă care prezintă la tv starea vremii de vreo treizeci de ani încoace spunea și ea dimineață că avem o "iarnă generoasă" în loc de "geroasă". E bine, e bine, adică... numai bine nu e :).