Năpârlirea crustaceelor și formarea caracterelor. Divagație antropo-artropodică despre țopism, etichetă și viață privată, plus câte ceva din lecturile adolescenților: L.J. Smith, Oscar Wilde, Sven Hassel, Dan Brown. O idee din secolul XIX reactivată azi în alte condiții.

Știu că oamenii își fac și-și spun lucruri mult mai deranjante unii altora, că mimează preocuparea pentru ceilalți și se mint, se înșală reciproc sau pe ei înșiși, însă cred că pentru a-ți păstra o bună relație cu tinerii ar trebui evitate întrebări precum:

- De ce nu ai prieten/ă? În adolescență întreabă asta țoapele care chiulesc de la ore și sunt corigente pentru că pierd vremea fumând prin scări de bloc întunecoase și giugiulindu-se cu alții ca ele. Îți faci prieten/ă fix când ai tu chef și se nimerește, nu când cred alții că trebuie și e la modă.
- Când te însori/măriți? La fel, pentru că unii s-au căsătorit de la 20 de ani împinși de familie și-apoi tot familia extinsă se chinuie cu ei să-și termine studiile, să le găsească serviciu și să le crească apoi copiii, nu înseamnă că toți trebuie să facă la fel. I-adevărat, în comuna primitivă stăteau într-o peșteră chiar toți membrii unui clan, iar în epoca medievală se vindeau și cumpărau soți sau neveste, dar în secolul XXI individul mai alege și singur, ba chiar există legi care-l apără de ingerințe în viața privată, de căsătoriile forțate șamd. Văd în jur tineri necăsătoriți umiliți, culmea, de alții care cu puțini ani înainte treceau prin același interogatoriu țățist.
- Când faceți un copil? Pentru că unii și-au găsit un rost în viață doar făcând un copil au impresia că asta rezolvă alte probleme de caracter pe care le au. Copilul nu-l faci pentru tine, că nu-i o proprietate de care dispui, pe care o utilizezi, o înstrăinezi parțial sau total, o închiriezi cu ora sau cu ziua celor cu nevoi afective nesatisfăcute din jurul tău. Copilul îl faci pentru el și e o expresie a libertății, nu a constrângerii.
- Când îți iei casă/mașină/carnet de șofer/brevet pentru yacht/avion? Când vei face și tu ce ți-am recomandat mai sus.

Am văzut ieri la "Teleenciclopedia" cum năpârlesc garizii, creveții, crabii și alte crustacee: noaptea, pe ascuns, după vreo stâncă din adâncuri ca să-și apere noul înveliș moale, cam așa se formează și caracterul unora, în tenebre și abia după o pauză necesară uitării de către ceilalți a faptelor comise îndrăznesc să reapară.  Nu mai dezvolt și întrebările ce vin după schimbarea de statut: de ce nu ați făcut cununiile civilă și religioasă în același timp? De ce nu ați mobilat altfel? De ce nu mașina/casa/yachtul celălalt? De ce fată/băiat? De ce intelectual/meseriaș etc?

Bineînțeles că eu nu am în anturaj persoane care pun astfel de întrebări stupide :). Propun alte întrebări însă care s-ar putea dovedi "embarasante" pentru indiscreții amintiți:
- Câte cărți ai în casă și câte ai citit din ele?
- În ce oraș a trăit Kant?
- Unde credea Nietzsche că respiră cel mai curat aer?
- Ce film cu Tom Hanks, Jeremy Irons sau Marisa Tomei ai văzut în ultima vreme?
- Pe câți oameni i-ai învățat să-și termine studiile, să înceapă o afacere cinstită sau să aibă un loc de muncă respectat?
- Have You created a life for yourself?

Lecturile adolescenților. Da, adolescenții citesc "Jurnalele vampirilor" sau "Portretul lui Dorian Grey", dar și  "Monte Cassino" sau "Codul lui Da Vinci". Eu mă lăudăm la vârsta lor cu lecturi din Jules Verne sau Alexandre Dumas, așa că trecerea e de la inginerie, aventură și istorie romanțată la ficțiuni, mitologizări și conspirații istorice. Noul Ev Mediu nu e departe. Nu mai spun cât de toxice sunt pentru spirit manelele, telenovelele, scandalurile din fotbal ce înlocuiesc spectacolul sportiv, circul politic ce a luat locul bunelor practici în politică.

Ideea de secol XIX că cetățenii englezi sunt liberi numai în ziua votului câțiva au interpretat-o la un test în sensul că doar atunci au liber de la serviciu. Și știm că întreg eșafodajul ideologiei marxiste s-a construit pornind de la situația muncitorului englez din perioada secolului respectiv când industrializarea luase avânt cu omiterea drepturilor la repaus zilnic și săptămânal pentru angajați, lipsa plății orelor suplimentare sau a asigurărilor medicale, etc. Or situația e complet diferită azi în Occident, iar ecourile marxismului se fac resimțite mai mult în țările Americii Centrale și de Sud, în Africa, în China sau fostele republici sovietice. Cine tratează statutul muncitorului de azi după datele secolului XIX dă o dovadă crasă de anacronism, de pierdere a contactului cu realitatea și de amatorism.