Filmul filmelor acestor ani. Oficial și neoficial în circuitul banilor. Justiția în democrațiile viciate.

S-ar putea spune că amestec mere cu pere, că filmele acestea sunt din categorii diferite, dar vin și cu argumente pentru asocierea lor:

- Ați observat că filmele din ultimii ani sunt lungmetraje de peste două ore? Standardul de o oră și jumătate pe film e depășit. 

- În ultimii ani, ca urmare a preferinței lobby-ului producătorilor de la Hollywood pentru discursul stângist,  s-au înmulțit filmele despre lumea financiar-bancară și ele sunt tot mai bine realizate, deși mai dialogale decât "The Terminator" sau "Die Hard", de pildă, care sunt filme de acțiune ce avertizează asupra consecințelor progresului tehnologic fără un progres pe măsură în ordine morală. Dintre filmele ultimilor ani, filmul "The Big Short" mi se pare că e mai bine documentat decât "The Wolf of Wall Street", "Son of Saul" sau "Bridge of Spies", iar actorul Christian Bale mai complex decât Leonardo di Caprio sau Tom Hanks. "Lupul de pe Wall Street" e făcut să condamne lăcomia bancherilor și conivența lor cu dezvoltatorii imobiliari, care lăcomie a dus la criza financiară din 2008, pe când "Brokerii apocalipsei" arată și fața umană a celor care lucrau în domeniul asigurărilor. 

- Tot cu privire la economie, în "A beautiful mind", Russel Crowe îl contrazice pe Adam Smith spunând când îl joacă pe John Nash că "în afaceri toți câștigă dacă fiecare individ își urmează propriul interes... și pe al celorlalți", ceea ce face din film o anticipare din 1997 a crizei din următorul deceniu. Cum pui în acord interesele individuale cu cele colective pare la fel de greu ca atunci când ai încerca să pui în acord forța centrifugă cu forța centripetă. Norocul oamenilor e că alegerile lor nu respectă legile vreunei fizici sociale și că nu există legi ale istoriei, ci norme morale și norme juridice, că spre deosebire de obiecte oamenii au și voință.

Mi-a plăcut atitudinea polițistului Marian Godină în emisiunea "Garantat 100%" realizată de Cătălin Ștefănescu. Cu demnitate și modestie își descria munca, misiunea pe care o are. Pagina de Facebook i-am accesat-o de vreo două ori și cred că face bine criticând totodată neregulile autorităților și comportamentele anomice ale cetățenilor. "Se poate face ceva fără șpagă?" m-a întrebat cineva într-o zi și am răspuns la fel ca el că am făcut multe lucruri bune pentru mine și pentru alții fără șpagă, legal. Mă și mir că mai sunt încă funcționari care preferă corupția lucrului obținut cinstit și prin muncă după câte arestări au avut loc. Oare supraviețuirea unora nu depinde decât de furturi și de șantaje? 

Societățile profund corupte suferă de schizofrenie la fel cum ideologiile totalitare au creat lumi paralele între discurs și realitate. Sau la fel cum femeia brutalizată în familie își apără cu cerbicie agresorul în ochii lumii, convinsă că "așa se face". Contabilitatea paralelă sau evaziunea fiscală din mediul privat echivalează cu circuitul șpăgilor care acoperă incompetența unora de la stat în democrațiile viciate. 

Teama cetățenilor onești că statul este unul agresiv și că Justiția îi poate abandona în ghearele indivizilor lacomi din structurile sale ori ale grupurilor infracționale a "gulerelor albe" e cât se poate de legitimă. Libertatea nu înseamnă dreptul de a fura, la fel cum responsabilitatea nu înseamnă obligația de a șpăgui pentru a beneficia de un serviciu pe care cineva îl are în fișa postului pentru care primește salariu. Corupția "gulerelor albe" nu funcționează fără dispoziția celor cu "gulerele negre" de a participa la ea, de aceea sunt necesare civismul și reacția la ilegalități. Atât.