Shin Godzilla din Tokyo și Colosul din Seul, două metafore cinematografice despre birocrație, individul uman și câteva diferențe culturale. "Gifted" - un film bun.

"Shin Godzilla", arătarea  celebră, începe să terorizeze capitala niponă și trei sferturi din film birocrații discută în ședințe ce-i de făcut. Peste dialoguri plutește amintirea bombei nucleare, ideea reconstrucției din propria cenușă, înlăturarea oricărei opinii contrare din partea vreunui membru al birocrației, amânarea, etc. Norocul vine din perioadele de hibernare când Godzilla împietrește ca să-și reîncarce bateriile atomice. Până la urmă tot cineva cu inițiativă, un tânăr cercetător, sătul de atâta vorbărie și încercări eșuate, găsește soluția să fie înghețată matahala din interior și povestea se încheie. "Birocrația este fundamentul democrație", cu această bazaconie îi răspunseseră înainte slujbașii lipsei de acțiune când le propusese un mod alternativ de gândire, mai eficient. Efecte speciale rudimentare și voci aspre, filmul fiind făcut de japonezi. Slab.

Americanii au și ei anul acesta o poveste cu giganți, "Colosul", dar nu e la fel de impersonală: capitala sud-coreeană Seul e bântuită de o măgăoaie care se dovedește a răspunde telepatic la gesturile unei tinere fără căpătâi dintr-un orășel american. Aici se vede talentul regizorilor hollywoodieni în a crea suspans și atmosferă. Problema vine de la sufletul zbârcit de rele, indiferență față de oameni și alcool al tinerei și tot de la ea vine rezolvarea prin compasiune și acțiuni reparatorii. Parabola colosului nu are o încărcătură ideologic-istorică la fel de vizibilă ca în varianta japoneză, democrația nefiind un slogan birocratic pentru americani, ci un mod de viață cotidian care îl privește direct pe individul uman.

Iar oameni sunt și copiii supradotați, geniile precoce, cum ne arată "Gifted", unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut în ultima vreme. Nu dau spoilere, doar sunt măgulit să constat că filosofia se bucură încă de respect în mentalul occidental ca o punte necesară între știința exactă și creșterea normală a unui om, fie el și cu nevoi speciale (supradotații sunt considerați astfel) alături de ceilalți, fără ca excepționalitatea lui să-i facă imposibilă socializarea la vârste diferite. Enjoy it! 

P.S: Japonezii scriu cărți mai bine decât fac filme, rămân la cărțile lor :).