Principii, coduri, jurăminte. Substratul epistemologic al unor ocupații onorabile.

În sistemele axiomatice logico-matematice se demonstrează numai teoremele, axiomele din care sunt derivate acestea nefiind supuse acestei exigențe. Profesii precum cea liberală de avocat sau cea de jurnalist au în comun căutarea adevărului, mai presus chiar decât interesul personal, al clientului sau al finanțatorului, iar a enunța adevărul înseamnă după Aristotel a spune că "ceea ce este este şi ceea ce nu este nu este". Pare simplu, nu?

Partea frumoasă a acestor întreprinderi e că adevărul e descris ca "stare-de-neascundere" sau "aletheia" în interpretarea lui Heidegger la dialogurile lui Platon. Poate că adevărul învăluie privirea avocatului și pana jurnalistului cu evidența lui încât aceștia cu greu se pot dezvrăji :).

Nu la fel stau lucrurile cu jurământul lui Hipocrate, acolo medicii trebuie să păstreze și să ducă mai departe numai câtorva taina artei lor. Copiii magiștrilor și propriii lor copii trebuie să le urmeze:
"Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit. Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia. "
"Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie";
"Nu voi opera piatra din bășică, ci voi lăsa această operație celor care fac această meserie."
Cât de mulți amatori s-or fi încumetat pe vremea lui Hipocrat să zgândere piatra din bășică de vreme ce omul a simțit nevoia s-o exemplifice într-un principiu! O fi fost piatra la rinichi? Vreo aluniță? Vreun neg sau verucă? Nu știu. 

Eu mi-am închipuit mereu că medicul nu trebuie să profite de pe urma suferinței pacientului, avocatul de pe urma disperării clientului, profesorul de pe urma ignoranței elevului, polițistul de pe urma fricii contravenientului etc.

Aşadar,

"Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea:

Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit. Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia. Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență. Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv. Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața. Nu voi opera piatra din bășică, ci voi lăsa această operație celor care fac această meserie. În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni liberi sau sclavi. Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie. Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul."

Avocatul român are și el un cod deontologic:

CODUL DEONTOLOGIC AL AVOCATULUI ROMÂN

Capitolul I. Identitatea profesională și misiunea avocatului

Art. 1. Avocatura este o profesie liberală, unitară, auto-reglementată, care se desfășoară în baza legii. Ca atare, avocatul este obligat să respecte reglementările specifice și standardele etice ale profesiei, să protejeze demnitatea și onoarea corpului de avocați.

Art. 2. În exercitarea profesiei, precum și în orice acțiune sau comunicare publică, avocatul va avea în vedere caracterul de interes public al profesiei de avocat, care rezultă din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, din Statutul profesiei de avocat.

Art. 3. (1) Misiunea avocatului constă în apărarea, prin toate mijloacele specifice profesiei, a drepturilor, libertăților și a intereselor legitime ale clienților, în vederea aflării adevărului, a înfăptuirii justiției și a respectării statului de drept.

(2) Avocatul este garantul apărării cetățeanului față de excesele instituțiilor statului, precum și al păstrării echilibrului între interesul public al societății și interesul privat al cetățeanului.

Art. 4. În exercitarea profesiei, avocatul este obligat să acționeze cu bună credință, în apărarea valorilor profesiei de avocat și ale statului de drept.

Capitolul II. Natura normelor deontologice

Art. 5. Codul deontologic al avocatului român stabilește principiile esențiale și regulile de conduită pe care avocatul trebuie să le respecte, atât în exercițiul profesiei de avocat, cât și în viața sa publică și privată. Aceste principii și reguli stau la baza oricărei interpretări a reglementărilor profesionale, precum și la baza oricărei inițiative de reglementare profesională ori de modificare sau completare a dispozițiilor existente.

Dar polițistul?

Principiile care guverneaza conduita profesionala a politistului sunt urmatoarele:

      a) legalitatea - in exercitarea atributiilor sale politistul este obligat sa respecte legea, precum si drepturile si libertatile constitutionale ale persoanelor;

      b) egalitatea, impartialitatea si nediscriminarea - in indeplinirea atributiilor profesionale politistul aplica tratamente egale tuturor persoanelor, luand aceleasi masuri pentru situatii similare de incalcare a normelor protejate de lege, fara a fi influentat de considerente etnice, de nationalitate, rasa, religie, opinie politica sau de orice alta opinie, varsta, sex, orientare sexuala, avere, origine nationala, sociala sau decurgand din orice alta situatie;

      c) transparenta - consta in deschiderea pe care politistul trebuie sa o manifeste fata de societate in limitele stabilite de reglementarile politienesti;

      d) capacitatea si datoria de exprimare - reprezinta posibilitatea politistului de a analiza situatiile profesionale pe care le intalneste si de a-si exprima punctul de vedere, potrivit pregatirii si experientei sale, pentru a imbunatati calitatea si eficacitatea serviciului politienesc cu privire la acestea;

      e) disponibilitatea - presupune interventia politistului in orice situatie in care ia cunostinta despre atingerea adusa vreuneia dintre valorile aparate de lege, indiferent de momentul constatarii acesteia, capacitatea de a asculta si de a rezolva problemele celor aflati in dificultate ori de a indruma catre alte autoritati cazurile care se situeaza in afara competentei ori atributiilor sale;

      f) prioritatea interesului public - se manifesta prin aceea ca pentru indeplinirea atributiilor functionale politistul acorda prioritate realizarii serviciului in folosul comunitatii;

      g) profesionalismul - presupune aplicarea corecta si responsabila a cunostintelor teoretice si a deprinderilor practice pentru exercitarea atributiilor de serviciu;

    h) confidentialitatea - determina obligatia politistului de a garanta securitatea datelor si informatiilor obtinute in exercitarea autoritatii conferite de lege;

     i) respectul - se manifesta prin consideratia pe care politistul o acorda persoanelor, colegilor, superiorilor, subordonatilor, drepturilor si libertatilor acestora, institutiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice si deontologice;

     j) integritatea morala - presupune adoptarea unui comportament conform normelor etice acceptate si practicate in societate;

      k) independenta operationala - consta in indeplinirea atributiilor si misiunilor potrivit competentelor stabilite pentru nivelul ierarhic pe care il ocupa in cadrul politiei, fara imixtiunea ilegala a altor politisti, persoane sau autoritati;

      l) loialitatea - se exprima prin atasamentul fata de institutie si valorile promovate de aceasta, adeziunea constienta manifestata de catre politist, din proprie initiativa, fata de obiectivele institutiei, respectul fata de ierarhia institutiei, onestitate in relatiile interpersonale, respectul fata de adevar si dreptate, constiinciozitate in indeplinirea atributiilor, respectarea angajamentelor asumate, asigurarea confidentialitatii informatiilor obtinute in procesul muncii.

  Jurnalistul are la rândul său principii, dintre care cele mai importante sunt:

- Respectul acordat persoanei

- Veracitatea faptelor (adevărului, al corectitudinii informațiilor)

- Interesul public

- Loialitatea (față de public, față de instituția mediatică, față de comunitatea jurnalistică)

Desigur, astfel de principii, coduri deontologice şi jurăminte au statutul asemănător Declarației Universale a Drepturilor Omului, de recomandări, dar țările civilizate le-au cuprins în propriul sistem de legi, de norme juridice. Despre obligațiile sau responsabilitățile oamenilor şi cetățenilor se pronunță toate celelalte legi.

P.S: Pentru relaxare, dar fără legătură cu postarea, adaug și o scenă din filmul "Blue Valentine", cu Ryan Gosling în rolul principal cântând la ukulele :)