Prosopopeea sau personificarea statului și a legilor printr-un om era un procedeu retoric frecvent în discursul juridic sau politic din Atena lui Pericle, în secolul V î. Hr. Așa procedase Platon în "Apărarea lui Socrate", așa poate fi înțeleasă azi și opinia publică, societatea. Dar ce mai face opinia publică în timp ce alții o studiază în absență?
Pe o vreme ploioasă parcă desprinsă din poeziile lui Bacovia sau din "Călăuza" lui Tarkovski, opinia publică se opinti să ocolească bălțile, gunoaiele și câinii din cartier. Căută locuri de sprijin pe un teren ca de orezărie și-și aminti titlul romanul australian "Sar peste băltoace" de Alan Marshall pe care-l citise impresionată în adolescență.
Avea o mulțumire, se afla de partea DNA-ului, a protestatarilor #rezist, a tinerilor frumoși și liberi (tefeliștii), a celor care salvaseră Roșia Montană și Vama Veche, dar cu toate corecțiile făcute statului și prăduitorilor, cu toate creșterile PIB-ului, lucrurile stagnau în viața opiniei publice. Costă mult să întreții mizeria, incultura, lenea, nu se înțelegea că educația, hărnicia și curățenia cetățenilor costă mai puțin statul? Se și vedea îmbătrânind plină de succese comunitare discursive, dar cu o pensie derizorie, cu societatea curățată de corupți, dar fizic la fel de murdară, neglijată, indolentă, de ce crezuse că o lume mai dreaptă avea să o avantajeze?
Oltenii luară cu asalt gastronomic Parlamentul. Tocmai văzui la știrile de sâmbătă dimineața (deci alea mai frivole) că parlamentarii consumară la cantina lor 300 de kilograme de praz și alte câteva zeci de ardei iute. Dacă Feuerbach avu dreptate că omul este ceea ce mănâncă, atunci înțeleg de unde vin conflictele noastre politice. Să aibă grijă când vizitează turiștii străini construcția faraonică a lui Ceaușescu, să evite holurile, altfel o să le scadă aleșilor noștri încasările din turism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu