Venim spre casă stând în picioare, seara, în autobuzul supraaglomerat. Gălăgie ca într-o cambuză de pe vremuri ce aducea muncitorii de la câmp. Cald nu e, aerul condiționat lucrează din plin. Mulțimea e gata să explodeze, iar controloarea tocmai s-a legat de un cetățean că nu trage perdeaua să nu mai bată soarele. Acesta îi răspunde ironic că vrea să se bronzeze, iar ea că din cauza lui se călăresc în spatele autobuzului tinerii ce se feresc de lumină. "Acolo e băiatul meu, doamnă, așa dați elevilor educație?". "Poftim cultură, spune femeia, cum se poartă în fața copiilor" și se retrage frecându-și dosul de al călătorilor atârnați în calea ei. Cine iubește aglomerația mai târziu de adolescență și tinerețe, acela n-a înțeles niciodată sensul maturizării.
Omul, ființă mai gregară decât furnicile sau albinele, denumit elegant de către Aristotel "zoon politikon", trăiește azi sentimentul anonimatului mai puternic decât oricând. Pe de o parte, suntem învățați că fiecare dintre noi contează - cine citește "Solenoidul" lui Cărtărescu își poate astfel contempla unicitatea ombilicului -, iar pe de alta, constatăm în traficul marilor orașe, pe plajă, în marile piețe sau pe stadioane că ne deindividualizăm. Dar nu e nevoie să locuiești într-o metropolă, e suficient să te uiți în jur când vii seara cu autobuzul sau să primești alerte pe telefonul mobil cu evenimente din alte localități ale județului în care trăiești și despre care nici măcar nu știai că există.
Mulțimile de azi nu sunt aidoma celor dezlănțuite în Parisul lui 1968, nici celor din Bucureștiul lui Decembrie 1989. Ele sunt generate de loisir, producția de masă oferind foarte mult timp liber. Bibliotecile sunt goale - chiar, studenții mai așteaptă dimineața la coadă să se deschidă BCU Iași pentru a citi? - iar magazinele, parcurile și sălile de concerte sunt pline. Cu magazinele clasice se schimbă treaba, bunurile de consum fiind comandate online și livrate prin firme de curierat, mall-ul și parcarea lui rămânând un spațiu al dorinței de a epata. Oferta e bogată, variată chiar și pe piața ideilor, a valorilor. De la steagul american al confederațiilor și până la Black Panther, MeToo, familia tradițională, gimnastica Zumba, #rezist sau ONG-uri pro-imigrație, lumea de azi oferă oricărui individ un loc unde să se aciueze. Trebuie doar să vrea. "Nu sta pe gânduri, intră-n rânduri!" e mesajul care ni se transmite. Fii solidar, căci din cauza impasibilității tale se duce lumea de râpă. Ai participat la vot de când ai dreptul și te-ai convins că lucrurile nu doar progresează, ci vin perioade lungi de regres în care simți că îmbătrânești revoltat și te acrești? Continuă. Ai repetat de mii de ori și ai urmat lucruri bune văzute la alții pe care ai tăi nu vor să le facă? Fii perseverent, când și când se mai lipesc de unul din o mie.
Ignoranții au o teamă de rațiune și deducții pe care le-a inspirat-o scolastica medievală, matematica și totalitarismele secolului XX. Tot ce-i organizat pare să ne subjuge libertatea, naturalețea, spontaneitatea. De frica Inchiziției, naturaliștii Evului Mediu se rezumau la giumbușlucuri logic-formale și analize gramaticale, iar înfometarea denumită "alimentație rațională" din comunism ne-a împins spre consumul exagerat a orice din prezent. Azi nu mai demonstrăm nimic, ci doar convingem. Când și când, spre satisfacția marilor producători, apar știri cu bătrâni cu vârsta peste 100 de ani care au fumat și au băut copios în viață, parcă făcându-le în ciudă medicilor pneumologi și nutriționiștilor. Nu mai suntem siguri de niciun adevăr științific util sănătății noastre, ci doar acceptăm ca probabilă orice concluzie.
Urmează doi ani de campanii electorale: europarlamentare, prezidențiale, locale şi generale. Rațiunea va intra în repaus, iar emoțiile vor prelua conducerea în tot acest timp. Partidele vor folosi tot arsenalul de argumente înșelătoare pentru a-și discredita adversarii, pentru a ne distrage atenția de la problemele pe care așteptăm să le rezolve, pentru a ne câștiga voturile. Tocmai de aceea, pentru igiena noastră mentală și pentru păstrarea bunului simț, propun să ne amuzăm în cele ce urmează identificând erorile materiale și intențiile pe care le ascund, așa cum făcea în urmă cu 2500 de ani Aristotel cu sofiștii. Trebuie precizat că sofismele sunt eficiente în ciuda incorectitudinii lor și că oamenii le folosesc zi de zi în magazine, la serviciu, pe stradă, în familie sau în reclame, dar nicăieri cu mai mare interes pentru ei ca în politică. Să fim atenți, dară! :)
1. Sofisme de limbaj:
- echivocația: "Politica este arta compromisului și orice compromis este un semn de slăbiciune, deci politica e un semn de slăbiciune;
- amfibolia: "Peneliștii spun pesediștii sunt corupți";
- accentul: "Premierul țării este un om expus";
- diviziunea: "Dacă partidele sunt organizații corupte, înseamnă că fiecare membru de partid e corupt";
- compoziția: "politicianul X e un om admirabil, deci toți din partidul său sunt ca el";
2. Sofismele circularității:
- argumentul circular: "Şefii au întotdeauna dreptate, pentru că sunt şefi, ori se ştie că ei nu pot greşi";
- expresiile circulare: "X nu poate conduce instituția Y, deoarece nu este membru de partid";
- întrebarea complexă: "Cum a fost la miting?"
- afirmarea repetată: "Dacă vei vota partidul Y, te vei bucura de viitorul tău. Bucuria pe care ți-o va aduce votul tău va fi una permanentă. Votează partidul Y şi te vei bucura de viitorul tău!"
3. Sofismele supoziției neîntemeiate:
- bifurcația: "Ori faci politica partidului nostru, ori nu avansezi în carieră";
- falsa dilemă: "Tot ce spun opozanții noştri e ori periculos, ori inutil; deci, trebuie respins";
- inconsistența: "Dacă membrul X de partid mai este atât de vocal în presă, îl vom dă afară, iar dacă Y va mai tăcea mult, îl vom exclude şi pe el";
4. Sofismele de relevanță:
- ad hominem: "Iohannis nu e bun de preşedinte pentru că nu are copii, iar Firea e bună la primărie pentru că are";
- ad ignorantiam: "X e vinovat, pentru că nimeni nu a dovedit că nu este";
- ad verecundiam: "Deoarece criticile provoacă neliniştea aleşilor tăi, înseamnă că nu trebuie să-ți critici aleşii"
- ad populum: "Toată lumea semnează adeziunea, tu ce faci?";
- ad misericordiam: "Adio, dragă Stolo'!" (ştergându-şi o lacrimă de crocodil)
- ad baculum: "Dacă nu faci ce ți se spune, nu poți solicita o mărire de salariu";
5. Sofismele dovezilor insuficiente:
- generalizarea pripită: "Oricine disprețuieşte şcoala poate ajunge preşedinte, pentru că şi fostul preşedinte a disprețuit şcoala";
- cauza falsă:
* post hoc ergo propter hoc: "Faptul că a câştigat alegerile l-a făcut impertinent";
* efecte comune: "Deoarece a câştigat alegerile prezidențiale şi locale, partidul X a caştigat şi alegerile parlamentare";
* efecte reciproce: "Dacă reducerea puterii de cumpărare a banilor determină creşterea prețurilor, o creştere a prețurilor nu poate determina reducerea puterii de cumpărare a banilor";
* confundarea cauzei și a condiției: "Incompetență birocraților e cauzată de proasta lor salarizare";
* confundarea cauzei și a efectului: "Absență masivă de la vot e cauzată de nereprezentativitatea formațiunilor politice parlamentare".
P.S. Deosebim cu toții erorile comise fără intenție - paralogismele - de cele cu intenție - sofismele. Cele dintâi nu stârnesc aceeași frustrare în rândul emitenților când sunt depistate și nu fac la fel de mult rău receptorilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu