Să luăm cazul lui Arhimede. Acesta era deopotrivă important și interesant în ceea ce făcea. Mie, ca simplu mirean în studiul mecanicii fluidelor (paharele de whiskey cu gheață nu mă instruiesc în fizica lor), mi se pare deopotrivă util și comic. În primul rând, pentru că a scris o lucrare cu titlul "Calculul firelor de nisip", idee care nu m-ar tenta când merg la plajă. Ca și număratul stelelor, aceasta pare o îndeletnicire potrivită pentru disputele scolastice medievale de genul: dacă sunt incorporali, câți îngeri încap într-un vârf de ac? Apoi, pentru că a studiat în Alexandria, unde cred că a și cunoscut celebra bibliotecă, iar librăria de la noi cu același nume îmi place pentru că scoate la vânzare numeroase cărți de valoare. Dar omul avea și personalitate: "Nu te atinge de cercurile mele!" (Noli turbare circulos meos), i-ar fi spus unui soldat roman venit la el după cucerirea Siracuzei. Era de așteptat să fie abordat, după câte preocupări avusese pentru construirea mașinilor de război. În fine, îmi place și pentru că din descrierile doxografice, omul părea cel puțin la fel de zurbagiu cum ni-l reprezentăm noi pe Einstein. Nu te mai miri, pentru cineva care alergase pe străzi gol și strigând "Evrika!" în gura mare (de aici distincția modernă între cunoașterea euristică, adică prin descoperire, iluminare, inspirație și cunoașterea algoritmică, prin etape și exerciții), bucuros că a descoperit făcând baie ce cantitate de argint strecurase aurarul regelui Hiero II în coroana acestuia când a făurit-o.
Luat de mirajul persoanelor interesante ale zilelor și dornic mereu să fiu conectat la întreaga lume a spectacolului mediatic ce ne ghidează ilegitim sau pe nedrept cotidianitatea, uneori m-am îndepărtat de intelectualii valoroși pe care încă România îi are. Dacă politicienii nu pricep că nevoia de respect pentru poporul pe care vor să-l reprezinte coincide cu simbolurile vii ale acestuia, înseamnă că pierd o categorie importantă de public ce ar putea să-i ajute în alegeri. Pentru că ei reprezintă pe cineva de vreme ce sunt recunoscuți ca valori într-un domeniu sau altul. Așa sunt oameni precum Cărtărescu, Liiceanu, Pleșu, Caramitru, Hurezeanu, Tănase sau Dinescu și alții, iar cei care cred că putem evolua ca națiune fără a ne respecta elitele intelectuale, aceia cad într-o eroare pe care comuniștii au făcut-o la rândul lor cu mijloace mult mai primitive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu