Sfidarea socialiştilor de caviar faţă de propriul electorat. Plus argumentul ineficienţei lor: ceilalţi fac la fel. E frumoasă zona noastră, nu credeţi?

 

"Am văzut asta şi la ei", îmi răspunde cineva ca reacţie la idealizarea occidentalilor;

"Să vezi ce rău o duc alţii", replica un abulic încremenit în comoditate;

"Toţi din clasă au luat note mici la teză", se scuză în faţa părinților un elev leneş;

"Toţi am picat examenul", îmi răspundea fosta logodnică pe care o îndemnam şi o ajutam să studieze pentru a-şi termina masteratul în arte plastice;

"Ceilalţi fac lucruri mai grave şi nu sunt pedepsiți", sună replica unui şofer prins în trafic fără centura de siguranţă,

...Tot atâtea motive pentru nevolnici să nu mai facă nimic, sau eventual să îi ţină pe loc pe cei care vor să facă ceva util. Într-un astfel de sofism "argumentum ad populum" (prin apel la mulțime) rezidă blocajul mental din evoluţia noastră societală. Acești oameni sunt cei care nu fac treabă duminica pentru că e sărbătoare, dar nici în restul săptămânii pentru că așteaptă weekend-ul ca să realizeze ceva (uitând că Dumnezeu s-a odihnit în ultima zi întrucât până atunci crease). Logica şi etica ne spun să ne raportăm la principii şi norme comportamentele corect elaborate, dar cum populaţia României e zi de zi dresată să fie preocupată de ce fac ceilalţi, efectul principiilor devine aproape nul. Pentru că sunt slabi de caracter sau pentru că au fost ei înşişi supuşi ameninţărilor, mulţi politicieni se adaptează unui stil de conducere parşiv, linguşitor faţă de public, nu ferm şi eficient.

Dar acest sofism ar putea să fie folositor când exemplificăm acţiunile pozitive. De pildă, la clasa unde sunt eu diriginte, am de mediat un conflict: o persoană care învaţă mai mereu e apostrofată de altele pentru că ridică mâna să răspundă la ore, lucru care le obligă şi pe celelalte să învețe, ceea ce le displace. Exact ca în politică. Or, ele vor mai mult să fenteze procesul învăţării, ţintind doar nota zece - aşa cum politicienii cred că pot să fenteze electoratul ţintind numai rezultatul votului -, adică să se distreze şi să fie lăsate în pace în comoditatea lor, deşi potenţial intelectual şi creativ au. Pentru că aşa au văzut la ceilalţi până acum. Sunt oamenii extremelor, nu pricep că te poţi simţi bine şi muncind. Sau cred că se descurcă în viaţă oricum, după câţi oameni şcoliţi au văzut suferind şi câţi impostori prosperând?

Desigur că întotdeauna se poate mai rău, dar de ce să nu cauţi exemplele bune din jur?

Într-un documentar făcut după revoluţia din decembrie 1989, Emil Cioran spunea - "Abia ieşit în stradă, exclam: ce perfectă parodie a Infernului!". Cred că se referea la Infernul din "Divina comedie" a lui Dante Aligheri (care preluase tema la rându-i din mitul lui Er, din dialogurile platoniciene, unde se zvârcoleau toţi tiranii şi asupritorii). Coborând azi dimineaţă să cumpăr ceva de la un magazin am fost însoţit de căinii cartierului aciuați pe lânga bloc, un boschetar privea cu interes interiorul unui coş de gunoi agăţat de un stâlp, iar alţi doi asteptau cu nerăbdare să se deschidă cârciuma de la stradă pentru a-şi începe ziua în formă. În schimb, pe internet, pemepiştii lui Udrea din Năvodari lansau mesaje lacrimogene despre pesedistul aflat în puşcărie care ne conduce oraşul: "Ne vrem primarul înapoi!". Un impostor pe care populaţia îl urăşte. M-a cuprins o greaţă mai ceva decât a lui Sartre (alt impostor, care a privit numai partea frumoasă a sovietelor, ca şi Romain Roland, dar nu ca Panait Istrati de la noi). E frumos oraşul meu, numai casele înghesuite din cartierul rezidențial de la marginea lui - cu proprietarii săi răsăriţi peste noapte din mocirla comunismului, majoritatea escroci din ţară care şi-au dosit aici la malul mării averile obţinute fraudulos prin devalizarea statului (are şi Laurenţiu Duţă vilă acolo, dar pe el de mic îl ştiu că şi-a câştigat pe drept, cu muncă şi cu talent bunăstarea, la fel cum corect mi se pare să beneficieze de aceste avantaje moştenitorii de drept ai clasei de mijloc interbelice; e dreptul lor natural, asta e părerea mea) - sunt tăcute. Aşa au înţeles ei că se procedează, pe tăcute şi lăsând sistemul securist să-şi facă mendrele, pentru că în mod natural ce-i mai bun li se va oferi. Cred că s-au înşelat. Şi chiar dacă adevăraţii antreprenori s-au lăsat păgubaşi după ani de confruntare cu birocraţia, trebuie să ştie că vom prospera numai dacă oamenii sunt independenţi şi cu iniţiativă, dacă avem o clasă de mijloc valoroasă, nu slugărnicind politica. E frumos orașul meu, dincolo de Canal, pe stânga, străjuieşte malurile Mării Negre rafinăria care mi-a intoxicat plămânii toată copilăria, vândută apoi de Patriciu kazahilor şi ale cărei datorii Ponta le-a şters arabilor dintr-o semnătură de pix; de cealaltă parte, Constanţa "lui Mazare", cu găştile sale de gealaţi fără serviciu, dar plătiţi să facă "mici servicii" ticăloase - ca toţi sclavii oligarhilor - de intimidare a opozanţilor săi politici. E frumoasa zona mea, păcat că a fost administrată de indivizii aceştia atâta vreme. Cea mai jegoasă replică pesedistă din ultima vreme ştiţi care este: "Să vă dea Iohannis, că l-aţi votat!". Hodoronc-tronc. Păi atunci înseamnă că îşi vor merita soarta. Asta pentru că ei ştiu ceva: chiar dacă schimbi conducătorii, structurile administrative mafiote şi conducătorii descentralizatelor din teritoriu sunt tot la ei. Cred că suntem prea indulgenţi. Nu gândesc eu corect? Să lase caviarul boierilor spiritului şi oamenilor înzestraţi, celor merituoşi, nu să se repeadă la ciolan crezând că au la mână sufletul alegătorilor.