E ternă uniformitatea, iar individualismul e pestriț?

Asta îmi spuneam zilele trecute comparând cele două tendințe socio-politice, apoi m-am întrebat cum se face că peste Atlantic liberalii sunt de stânga, iar dincoace sunt de dreapta și afiliați popularilor? Mutatis mutandis - "Ciudată dreptate mai este și dreptatea aceasta: adevăr dincoace de Pirinei, eroare dincolo!" se mira Blaise Pascal în timpul modernității. Relativismul contemporan nu înseamnă totuși lipsa reperelor, a idealurilor sau a marilor narațiuni profețită de postmodernism, ci mai degrabă acceptarea perspectivismului nietzschean și leibnizian. Absolutismul a căzut și a fost înlocuit de relativism în sensul unei interacțiuni sau interconectări mai vaste. Lumea văzută prin fețele multiple ale sale nu e totuși mai puțin aceeași lume. La ultima oră de curs de săptămâna aceasta, de pildă, în timp ce discutam despre autoritățile statului și atribuțiile lor, o elevă isteață desena pe un caiet de creație portrete în creion negru și în culori. Inițial am vrut să-i atrag atenția că are altă oră, dar mi-a venit în minte o secvență dintr-un clip de la Pink Floyd când profesorul își punea elevii să repete "An acre is the area of a rectangle: whose length is one furlong and whose width is one chain", după ce umilise în fața clasei un elev care scrisese de plictiseală o poezie în stilul poeților noștri optzeciști pe un caiet. Așa că am evitat să intervin, mai ales că e respectuoasă și cu rezultate bune la învățătură, iar preocuparea ei nedăunătoare. Mi se pare mai folositor decât să încerce să joace cărți la ore cum fac unii elevi de liceu, astfel de apucături nu tolerez.

De fapt, pe fondul rezultatelor proaste de la examenele naționale din ultimii ani și ca urmare a înmulțirii liceelor tehnologice s-au înmulțit și afacerile cu jocuri de noroc: nivelul de cultură și de calificare scăzut îi transformă pe mulți  în victime sigure ale vânzătorilor de iluzii și îngroașă rândurile votanților socialiști. Ceea ce ne lipsește nouă nu e mai mult socialism, ci mai multă educație pentru inițiativă și responsabilitate individuală în viață. Q.e.d.

Poantă economică de pe internet despre cererea și oferta mondială: "Un saudit, unul din Qatar, un iranian si un evreu stau la o cafea la New York.
Zice sauditul:
- Am ceva bani in plus si cred c-o sa cumpar Citibank.
- Si eu am bani in plus, zice ala din Qatar. Vreau sa cumpar General Motors.
- Eu ma gandesc serios la Microsoft, adauga si iranianul.

Toti trei se uita la evreu. Asta mai trage o inghititura, nu-si ridica capul si mormaie hotarat: Nu va mai uitati la mine, ca nu vand nimic!". Dacă e să te iei după astfel de bancuri, economia Occidentului e făcută în... Orientul Mijlociu :).

 Când plec sau când vin de la serviciu şi îmi salut vecinii care trebăluiesc prin curțile de pe strada unde m-am mutat recent îmi amintesc răspunsul înțelept dat de un sătean unui străin care îi lăuda mereu casa şi grădina ca fiind locuri ale lui Dumnezeu: "Să fi văzut cum arăta locul acesta când era numai al lui Dumnezeu". Nu a greşit cine a spus că omul sfințeşte locul.

Pentru că unii folosesc în exces cratima sau deloc, Alexandru Philippide  ne oferea demult un exemplu de greşeală pe care s-o evităm: una e să scrii "am văzut o capră în trandafiri" şi alta "am văzut-o capră în trandafiri".

Excesele discriminării pozitive şi ale "political correctness" nu fac decât să creeze animozități şi tensiuni sociale inutile: pe mine mă conduc femeile de mic în familie, apoi la serviciu şi în localitate, iar de pace şi armonie nici nu poate fi vorba. Nu sunt nici mai drepte, nici mai  sincere decât noi. Plus că au fix aceeaşi sete de putere și control ca orice bărbat. De aceea mi se pare ciudat să introduci femeia în scripte şi sondaje în categoria persoanelor vulnerabile, alături de minoritățile sexuale, etnice sau de persoanele cu dizabilități. Toate acestea nu sunt decât şiretlicuri ale socialiştilor de  mai bine de şaptezeci de ani încoace  şi false dileme pentru a-şi delega responsabilitatea față de inconsistența si nenaturalul propriei doctrine sau a lipsei de soluții pentru indivizi în societate.