Am văzut cele două filme zilele acestea şi pe cât de surprins am fost să văd cât de expresive sunt personajele din "Leviathan", pe atât de placide mi s-au părut cele din "Melancholia". Ambele surprind câte o formă de alienare contemporană: primul, drama familiei disfuncționale a unui mecanic auto rus, expropriat de un stat abuziv şi oligarhic în care justiția e doar o slujnică birocratică a căpcăunilor care conduc, iar al doilea, expresia dorului unei femei ce lucrează în publicitate pentru o viață trăită plenar de teama unui eveniment planetar. Abundă în clişee amândouă: ruşii sunt plini de vicii, grosolani şi cu femei abrutizate, iar personajele lui Lars von Trier sunt rapace, mercantile până la calcularea ratei profitului şi amortizării unui zâmbet, sau dezinhibate până la pierderea valorilor clasice. Tema libertate-constrângere traversează ambele filme şi soluțiile găsite de indivizi se întorc de fiecare dată împotriva lor, însă "Leviathan" transmite mai multe idei şi emoții, având cadrele şi tehnica filmării mai bune decât "Melancholia", care unora li se poate părea şi expresia imaturității unei femei alintate ce îşi caută rostul între două familii pe care nici o întrunire nu le poate scoate din obsesiile proprii.
Sociologia spune că familia urbană e de consum, iar familia rurală de producție. Aşa îmi explic de ce facturile sunt mai mari la bloc, datoria locatarilor e să întrețină furnizorii. La câte blocuri sunt în China, îmi închipui pe ce îşi bazează comuniştii planificarea economică.
Competitivitatea în organizațiile private şi monopolul celor publice. Ce ne învață sociologia despre toate acestea? Organizațiile publice se modernizează mai greu in relațiile cu cetățenii pentru că nu au concurență şi oamenii nu pot să aleagă cine să-i deservească. Cele private sunt mai eficiente pentru că le obligă competiția pentru atragerea clienților, piețele şi profitul. Asta când nu sunt de tip oligopol, desigur.
Sociologia spune că familia urbană e de consum, iar familia rurală de producție. Aşa îmi explic de ce facturile sunt mai mari la bloc, datoria locatarilor e să întrețină furnizorii. La câte blocuri sunt în China, îmi închipui pe ce îşi bazează comuniştii planificarea economică.
Competitivitatea în organizațiile private şi monopolul celor publice. Ce ne învață sociologia despre toate acestea? Organizațiile publice se modernizează mai greu in relațiile cu cetățenii pentru că nu au concurență şi oamenii nu pot să aleagă cine să-i deservească. Cele private sunt mai eficiente pentru că le obligă competiția pentru atragerea clienților, piețele şi profitul. Asta când nu sunt de tip oligopol, desigur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu