Pascal, haterul. Permutări de termeni vechi și noi. Tribulații în piramida puterii, o pretenție și condițiile ei: baza vine cu informațiile, vârful cu deciziile.

Se dă textul: „Ce himeră mai este şi acest om? Ce noutate, ce monstru, ce haos, ce îngrămădire de contradicţii?! Judecător al tuturor lucrurilor; imbecil vierme de pământ; depozitar al adevărului; îngrămădire de incertitudine şi de eroare; mărire şi lepădătură a universului". Cineva din sală comentează: "Înseamnă că Pascal era hater!". Întreb de ce consideră asta și-mi spune că-i vede numai defectele. "Dar calitățile nu? Sunt și ele trecute". Acceptă în cele din urmă că Pascal subliniază contradicțiile când abordează esența umană și că rămâne un raționalist. Și totuși m-a surprins tratarea lui drept hater, poate că suntem noi obișnuiți ca termeni la modă să ia locul unora consacrați și cu arie semantică mai vastă. Dar așa s-ar inversa antecedentul cu secventul, cum ai spune că Hegel era marxist. Schopenhauer, Nietzsche or fi fost și ei hateri? Dar Cioran? Ăsta sigur era tatăl lor :).

Câțiva, zgâlțâiți în scaune de perspectiva concursurilor și alegerilor ce vin, băgând cornul în podea când îmi vorbesc, îmi strecoară printre dinți reproșuri că nu le dau destule informații. Ați lucrat la Securitate cumva? Nu păreți așa în vârstă, dar ce apucături aveți... Apropo, metodologia interzice participarea la conducere a foștilor securiști comuniști, iar stilul cam ăsta vă este. 

După mine, legitimitatea numirilor politice în instituțiile de educație, sănătate sau de siguranță a populației este și trebuie să rămână zero, iar propaganda și prozelitismul sunt interzise prin lege în astfel de instituții. Dacă mediul privat funcționează mai bine decât cel public, asta e tocmai datorită comunicării mai eficiente, biunivoce, între bază și vârf, datorită competenței și competiției, nu afilierilor politice sau de neam. Și a rezultatelor, bineînțeles. Chiar, i-aș întreba pe cei aflați în funcții la stat de câțiva ani: care vă sunt rezultatele și cui se datorează ele? Nu cumva oamenii eficienți și practici îi țin la putere pe ineficienți, iar în preajma puterii pe lingușitorii nepractici? Și, apropo, cum stați cu transparența decizională?