În politica și în instituțiile noastre cam așa e: cu cât strici și faci mai mult rău, dar ai pile cât mai sus, cu atât ești răsplătit cu mai multe avantaje și urci în funcții mai ușor. În schimb, din cele 49 de trepte necesare pentru formarea caracterului trebuie să ai urcate cel mult două. Caracterele slabe și comportamentul slugarnic sunt răsplătite, iar cele puternice și munca performantă sunt subminate. Se adună sinecuriștii la ce-i bun ca să-l strice ca șobolanii la cașcaval.
În toamna lui 2015, la răsturnarea guvernului Ponta ce umpluse țara de astfel de impostori și plagiatori („plagium“, care se traduce prin „a vinde altora sclavi furați sau care nu aparțin vânzătorului“. Termenul și-a păstrat până acum sensul originar, pentru că el este, din punct de vedere semantic, sinonim cu furtul. Sursa: Wikipedia), protestatarii din stradă aveau pancarte pe care scria cu litere de-o șchioapă: Meritocrație. Ceva curățenie s-a mai făcut în politică, DNA-ul plimbă marii corupți zilnic pe la televizor, ANAF-ul îi sperie pe tot mai mulți evazioniști fiscali, dar în privința recuperării prejudiciilor financiare și a managementului resurselor umane de prin instituții sunt rezultate slabe, incompetența și corupția domnind în continuare. Despre meritocrație, după un an de atunci, pare să se potrivească tot vorba aceea cum că revoluțiile își înghit copiii.
Ăștia de la CNN au pus pe internet un calculator global de salarii, așa am aflat că am salariul anual cât al unui măturător din Thailanda și de trei ori mai mare decât al unui profesor din Etiopia. Cioloș îi îndemna zilele trecute pe românii din diaspora să revină și să lucreze acasă. Ar fi pur masochism, ar semăna cu atitudinea unui fost deținut politic sovietic, aflat în exil, care își dorea să revină la paznicii lui, la paznicii ruși de la Lubianka. Eu le spun diasporenilor să stea acolo și să nu ne facă de râs, că altfel ne-o iau înainte cu salariile și măturătorii thailandezi sau profesorii etiopieni. Oferta de muncă mărește numai profiturile, doar nu ne închipuim câteva milioane de români veniți în țară ca investitori. Deci suntem undeva între lumea a II-a și a III-a în privința salariilor, după 12 ani de NATO și 10 de UE. Curat progres, cu prețuri ca la ei și salarii de țară subdezvoltată. Să fie de vină lipsa competitivității și a productivității cauzate de aceeași nepăsare față de oamenii merituoși, de corupție, de incompetență și nepotism?
Când îți promovează toți elevii Bacalaureatul de la clasa unde ai fost diriginte patru ani și majoritatea intră la facultate, ajutați de notele de la examen la disciplinele pe care le-ai predat, după zeci de ore suplimentare de pregătire neplătite, iar de la alte clase iau Bacalaureatul numai câte doi - trei elevi, iar sistemul de învățământ te răsplătește cu același salariu ca pe oricare alt profesor, ba chiar te face să te cerți cu alți profesori ca să-ți păstrezi orele din catedra pe care te-ai titularizat, asta înseamnă să fii un sistem șmecher și să încurajezi nemunca, submediocritatea, nu? Cum te recompensează sistemul dacă ai rezultate de 100% cu clasa? La fel ca pe altcineva care are 0%, 11% sau 50% bacalaureați. Adică nicio răsplată. Gradații de merit se dau după criteriile de castă birocratico-politică din inspectorate, salariile de merit au dispărut de pe vremea când Boc și Băsescu împrumutau România la FMI cu 20 de miliarde de euro ca să-i salveze pe bancherii ce dăduseră credite neperformante în timpul bulei imobiliare speculative sparte în 2008, stimulentul de 2% la două luni a dispărut și el. Trăiască meritocrația și răsplata pentru muncă, deci! Uite de ce disprețuiesc eu politica și birocrația de la noi, pentru că sunt făcute doar pentru a se susține reciproc, nicidecum societatea.
Merg într-o zi la filiala băncii unde am cardul de salariu ca să iau contul și parola pentru serviciul de internet banking. M-am săturat să tot verific bancomatul când vreau să-mi știu situația venitului și cheltuielilor. După o coadă infernală de vreo două ore și zece oameni, rezolv problema. Înaintea mea fusese un cetățean cu altă treabă și la plecare i-a lăsat 10 lei șpagă angajatei de la birou. Femeia aproape că a alergat după el și i-a dat banii înapoi. Bravo ei, în urmă cu 13 ani alergase și după mine până la ieșire o vânzătoare de la un magazin german pentru cei câțiva cenți pe care îi lăsasem rest. Unele obiceiuri ne fac mai mult rău decât bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu