Iluminismul, instinctele și rațiunea. Despre cum are dreptate cine strigă mai tare."Urlați, 5 minute, domnilor!"

Trenul se apropie de gara orașului Urlați. Controlorul trece prin vagoane și anunță: "Urlați, 5 minute, domnilor!"

Civilizația occidentală s-a remarcat de la început prin organizare și preeminența rațiunii asupra instinctelor. Socratismul, dreptul roman, căutarea proporțiilor și armoniei de către omul renascentist, arhitectura gotică, filosofia lui Blaise Pascal, pedagogia lui Comenius sau literatura motivațională de azi sunt mărcile acestei predilecții. Până și barbarii nordici au fost cuceriți de organizarea imperială și i-au păstrat artefactele când s-au întâlnit. Însă iubirea de rațiune nu e specifică întregii lumi. Sunt societăți cu indivizi în care manifestarea instinctelor e considerată autenticitate și semn al puterii. Lumea noastră a descoperit autoritatea și legea, în timp ce altora le sunt încă străine. Iar puterii fără autoritate avem datoria să i ne opunem cu autorități puternice. Rațiunea este o astfel de autoritate.

În creuzetul occidental anglo-saxon și latin, cu influențe fino-ugrice, slave, turcice sau arabe s-a creat ceea ce azi numim Iluminism. Scrierile lui Aristotel au fost redescoperite pe filiera comentatorilor Avicena, Averroes și Avicebron care-l vedeau apropiat întru idei, iar la noi cărturarul Dimitrie Cantemir devenise membru al Academiei de Științe din Berlin, ceea ce nu îl împiedica la vremea lui să se alăture succesiv otomanilor și lui Petru cel Mare în campanii. Nu mai zic de umanistul român Nicolaus Olahus pornit din Orăștie și de contribuția lui la regența ungară de atunci. Rațiunea e distribuită la fel în oricare dintre noi, ar spune Descartes și Kant, depinde cât alegem să o folosim.

Dar instinctele? Desigur că într-o civilizație a rațiunii în care instinctele sunt înțelese mai bine decât se înțeleg ele însele (de parcă ar vrea să fie înțelese și nu doar să se manifeste sau să defuleze), instinctele n-au fost ostracizate, acestora li s-a oferit spațiu de manifestare pe stadioane, la concerte, la mitinguri politice, etc. Dar a doua zi omul revenea la rațiune pentru a-ncepe o nouă viață. 

Civilizația occidentală - și cred că orice om civilizat - caută mai mult să afle adevărul decât să i se dea dreptate. Să se facă dreptate poate fi o nevoie și o dorință comună, pe când a ți se da dreptate este una pur egoistă, instinctuală. Argumentați și probați ca să se afle adevărul și să se facă dreptate. Dacă urlați, nu vi se dă dreptate oricum. Așa e rațional.