Cofetăria dintre Piața Unirii şi Palatul Culturii. Plus câteva considerații despre ierarhie în spațiul virtual

- Am fost întreaga viață pasionat de prăjituri. Când chiuleam în liceu de la ore (chiar prea rar, în clasa a XI-a n-am avut decât trei absențe nemotivate), mergeam la cofetăria Atlantic din centrul Năvodariului şi cu o prăjitură Ponci sau cu o Broscuță glazurată :)), cu vreo Amandină, Tortuleț, Diplomat sau Caraiman în față priveam pe geam şi meditam la agitația oamenilor din stația de autobuz din centrul oraşului sau a maşinilor din intersecție. Acum însă mi-am amintit de o cofetărie din studenție, aflată într-un spațiu mic, de vreo 20 de metri pătrați, dar cu vitrine unde tronau torturi uriaşe glazurate şi cu marțipan. Mă simțeam ca un copil care îi însoțeşte pe Hansel şi Gretel; cât aşteptam comanda cu iubita alături priveam transportați amândoi creațiile de poveste care ne stârneau papilele gustative. La şcoală mă întrebase o elevă în lunile trecute dacă am văzut filmul despre fabrica de dulciuri "Willie Wonka" şi am spus că nu am văzut decât secvențe dintr-un trial pe la un post tv, dar îmi închipui că atmosfera trebuie să fi fost aidoma cu aceea din cofetăria de pe bulevardul ieşean care duce de la Piața Unirii către Palatul Culturii;

- Instituțiile oficiale sunt ierarhice şi presupun abilități tehnice deopotrivă cu obediență în diferite forme. Rețelele de socializare sunt neierarhice, dar popularitatea cuiva de acolo tinde să ia forme ierarhice. Puțini oficiali îşi păstrează nivelul simpatiei în spațiul virtual ca şi în cel instituțional clasic, dar bineînțeles că nicio rețea de socializare nu scapă de intruziunea politicului. Poate mai mult decât identificarea preocupărilor opiniei publice formate online, ceea ce contează pentru politic e să adere această opinie la proiectele sale, lucru firesc. Astfel încât să uiți de preocupările tale şi să te ocupi de ale altora care ştiu să şi le gestioneze mai bine. Mecanismul similar se produce atunci când mergi la cumpărături după ce ai nevoie şi vii acasă cu ce ai poftit sau cu ce te atrage pe loc. Cum sună versul unei melodii  de la noi, "fericirea vine din dorințe" :).