Să privești seara luminile orașului din librăria Cărturești, ascultând cu iubita melodiile lui Frank Sinatra sau Van Morrison și cu o ceașcă de ceai japonez alături, aia da duminică.
Am răsfoit biografia lui Stalin publicată de Paul Johnson şi am rămas uimit de mulțimea contradicțiilor ce pot coexista într-o singură persoană, bineînțeles cu efecte dezastruoase pentru ceilalți. Câte negări de sine, viclenie, schimbări de convingeri şi megalomanie.
Am răsfoit biografia lui Stalin publicată de Paul Johnson şi am rămas uimit de mulțimea contradicțiilor ce pot coexista într-o singură persoană, bineînțeles cu efecte dezastruoase pentru ceilalți. Câte negări de sine, viclenie, schimbări de convingeri şi megalomanie.
Paste cu lapte și ouă sau peturi de mâncare. "Mănânci peturi?" - mă întreabă logodnica într-o dimineață. "Nu mănânc peturi, mănânc mâncare", îi răspund șugubăț. Urmează câteva momente de confuzie și apoi izbucnesc în râs precizând: "În limba română, peturi sunt ambalajele din plastic, sticlele goale de suc". În aromână, limbă de origine latină cu termeni preluați de la popoarele balcanice unde au locuit - greci, albanezi, bulgari - alții îi ştiu specificul mai bine decât mine -, peturile desemnează pastele cu lapte și ouă. În engleză, "pet" este animalul de companie, de obicei cățelul pe care îl scot la plimbare oamenii prin parcuri. La fel "De ce stai prost?" înseamnă "De ce stai în picioare?", în timp ce "Prost!" e urarea folosită de germani când cinstesc un pahar. Un fel de "Cheers!" de la englezi. Interesant, nu? :)
Citesc pe internet despre cineva care voia să deschidă un magazin într-un sat "nu pentru el, ci pentru oameni". Dar el ce era şi de ce ar fi fost nedemn sau ruşinos să-şi urmărească interesul personal şi profitul corect? Comerțul e ceva, iar ONG-urile sunt altceva, motivația pentru muncă e diferită în cele două tipuri de activități.
Dezamăgirea oricărui mare om de cultură apreciat în exil e că poporul său nu se ridică în ochii străinilor la aceeaşi demnitate de care se bucură el. Era simptomatic pentru cei ca Emil Cioran, "metecul prin excelență", să simtă asta, însă prin anii '90 aceeaşi atitudine o aveau sportivi ca Răducioiu sau artişti ca Nicu Covaci. Apoi lucrurile s-au mai aşezat şi tonurile excesiv de critice s-au mai estompat.
Și o recenzie reuşită la cartea lui Pierre Manent, "Metamorfozele cetății*. Cartea merită citită.
Citesc pe internet despre cineva care voia să deschidă un magazin într-un sat "nu pentru el, ci pentru oameni". Dar el ce era şi de ce ar fi fost nedemn sau ruşinos să-şi urmărească interesul personal şi profitul corect? Comerțul e ceva, iar ONG-urile sunt altceva, motivația pentru muncă e diferită în cele două tipuri de activități.
Dezamăgirea oricărui mare om de cultură apreciat în exil e că poporul său nu se ridică în ochii străinilor la aceeaşi demnitate de care se bucură el. Era simptomatic pentru cei ca Emil Cioran, "metecul prin excelență", să simtă asta, însă prin anii '90 aceeaşi atitudine o aveau sportivi ca Răducioiu sau artişti ca Nicu Covaci. Apoi lucrurile s-au mai aşezat şi tonurile excesiv de critice s-au mai estompat.
Și o recenzie reuşită la cartea lui Pierre Manent, "Metamorfozele cetății*. Cartea merită citită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu