Sub semnul aproximativului. Cum trece timpul diferit, în funcție de țara unde trăieşti... Raționamentul afectiv şi cel normal sau logic.

Am aşteptat în această dimineață de duminică o oră, în oraşul Ovidiu, autobuzul Transevren pentru Năvodari şi la fel se întâmplă când vreau să revin cu el. Mă enervează la culme că şoferii de Transevren fac ce curse vor ei pe ruta Năvodari-Ovidiu, mai ales în week-end şi că nu respectă programul. Practic, cine are abonament e nevoit să plătească luând cursele de Metropolitan, unde oricum nu ți se dau bilete. După principiul marxist "cine stăpâneşte mijloacele, stapaneşte oamenii şi scopurile lor", transportul public de la noi e la cheremul evazioniştilor fiscali. Mă întreb dacă patronii turci ai acestor firme o fac intenționat sau din neglijență. Şi când mă gândesc... în urmă cu aproape un deceniu şi jumătate luam autobuzele în Germania la minut, aşa cum se afişa în stații orarul. Dar un popor obişnuit să fie ținut pe loc din dezvoltarea lui de gâlceava a trei imperii (turc, rus şi austro-ungar), să reclame respectarea normelor de către ceilalți a devenit un lux. Timpul trece diferit pe planeta noastră, în funcție de țara în care trăieşti, de incompetența şi corupția funcționarilor, de blegeala cetățenilor ei, iar respectarea regulilor simple precum orarul transportului public e selectivă şi chiar opțională. Când vor fi preocupate autoritățile noastre rutiere de normalizarea vieții cetățenilor, mai degrabă decât de următoarele alegeri sau de următorii şefi? Cum nu vii tu, Țepeş...

Raționamentul afectiv vs. normal sau logic. Sofistul, preocupat mai degrabă de rezultate şi efecte decât de principii, cauze şi parcursuri sau procese, confundă intenționat cauza cu efectul, adică va proceda ca un elev care spune că nu mai învață pentru că a luat o notă mică şi nu că a luat o notă mică pentru că n-a învățat, ori că învață pentru că ia note bune şi nu că ia note bune pentru că învață.

Oscilez între neîncrederea față de scenariile celor ca Chomsky despre intențiile Puterii şi mirarea față de ignoranța de turmă a mulțimilor. Când văd grupuri-grupulețe care blochează trotuarele, căile de acces în clădiri sau holurile mă lecuiesc de a mai crede că omul e o ființă atentă şi grijulie cu semenii săi. Unii au numai reflexe gregare, poate dintr-o nevoie care face ca şi speciile mai slabe din natură să fie mai numeroase pentru a rezista înaintea prădătorilor. Am mai scris că pe măsură ce urcă treptele societății, omul se individualizează şi devine mai pretențios cu timpul său, cu cine se adună. În definitiv, chiar nu poți să-ți pierzi timpul cu oricine şi oricum.