Când a trăi bine înseamnă a gândi prost și viceversa: trai pe vătrai cu pragmatica Denise Rifai în... Lumea Ideilor. Vaccinuri, înghețată și explozii la ora siestei :)).

Denise Rifai îi spune unui politician într-o emisiune de seară - după ce Iohannis i-a decorat pe filosoful Mihai Șora și pe istoricul Neagu Djuvara pentru merite culturale - că "nu de filosofie avem nevoie, ci de lideri pragmatici". Sărăcuța de ea, nu cred că știe cui datorăm noi lecturile din colecția "Biblioteca pentru toți" prin care aveam acces la cultura universală, în vremea când părinții ei iordanieni se bucurau de "bunele relații" ale comunismului ceaușist cu arabii, sau înțelegerea istoriei nemistificate de cenzură și propagandă după 1989. Dincolo de asta - și revenind la confuzia ei terminologică -, poate o trimite cineva în America sfârșitului de secol XIX să asiste la dezbaterile "Clubului Metafizic" unde Oliver Wendell Holmes, Charles Sanders Peirce și William James puneau bazele filosofiei pragmatiste. Peirce chiar i-a spus "pragmaticism" - "un nume destul de urât ca să nu-l fure nimeni" - și s-a preocupat mai ales de analiza conceptelor -, James l-a redenumit "pragmatism" și l-a folosit în psihologia lui experimentală, iar John Dewey pentru a inova în educație prin metoda "learning by doing". Dar cu lexicul avariat de alte orientări, biata Rifai nu știe asta. Doar Șandru și Zeiceasca debitau inepții mai mari când vorbeau despre poezie. Poate cu palestinianul Raed Arafat se înțelege Denise mai bine pe alte teme, că istoria și limba română le scapă amândurora.  Probabil că înțelege altceva prin "noi" decât noi. Cum au obținut ăștia cetățenia română și cum au devenit lideri de opinie? Ne-au adus și nouă ceva imigranții lui Ceaușescu din Orient, multele scandaluri publice din ultimii ani. De fapt, jurnaliștii ca și politicienii de slabă calitate, trebuie să stăpânească numai limbajul comun și nici pe acela prea bine ca să își poată păstra pe frecvență receptorii. Opinia publică e pentru ei o fiară delebrată ale cărei instincte trebuie hrănite, altfel vede lumea și se luminează, iar asta nu e bine pentru ei: scade ratingul, voturile vin mai greu, minutul de publicitate se ieftinește, rata pentru leasing nu o mai plătește tata, ce să facă acum fata?

Alt post de știri, o jurnalistă privește seducător, "smokey eyes", invitatul, ori butonează laptopul. Discuția este despre criza vaccinurilor la copii și nenea vine cu soluția halucinantă să fie transportate cu mașinile de înghețată. Pentru a respecta formatul emisiunii, de la telefon un medic dă explicații și detalii de specialitate asupra problemei: "sunt afectați cei între două și opt luni" etc, etc. După isteria cu Olivia Steer și leacurile ei băbești, homeopate, zici să asculți și alopații, care îți redau încrederea în știință. Personajul din studio pare suprarealist, cu alură de hipster, grizonat și bărbos, tipul digestiv, trecut de primele tinereți, dar care ține să fie luat în serios. Intervine un "breaking news": "Explozie la Instambul" (sic!). Individul din studio începe să debiteze păreri despre politica turcilor cu lejeritate, fără vreun complex de incompetență, trecerea pentru el e firească de la criza vaccinurilor la conflictele turcilor, de altfel timpul de emisie trebuie umplut. Astfel de invitați sunt obișnuiți să vorbească "despre tot ceea ce există și încă două-trei lucruri pe deasupra". Altă după amiază pierdută pentru cărțile pe care le mai am și pe care aș vrea să le recitesc.