O metodă deja consacrată la noi de a nu rezolva o problemă este să prezinți consecințele negative ale oricărei încercări de rezolvare a ei. Te deranjează câinii maidanezi? Te sensibilizăm cu reportaje în care hingherii îi brutalizează. Consideri mizeria și dezordinea periculoase? Îți livrăm articole, studii care demonstrează cât de creativ e haosul în viața geniilor. Te plângi de încremenirea în secolele trecute a satelor? Îți arătăm cât de sufocantă e viața unei metropole. Crezi că numirile politice sau alegerile făcute de mulțimi sunt ineficiente pentru că promovează incompetența și corupția? Îți aratăm hibele concursurilor și cât de prost se organizează ele, cine ajunge să le piardă sau să le câștige. Orice idee trebuie maculată, rațiunii nu trebuie să-i mai rămână vreo referință clară și distinctă. Criteriile clarificărilor s-au dus, reperele au dispărut, suntem cu toții la fel de vinovați pentru lumea așa cum este ea - copii, adulți, bătrâni. Trăiască postmodernismul, ce o mai veni după el? :)
Dacă într-o chestiune minoră precum concursul pentru ocuparea funcțiilor de conducere din preuniversitar s-au mobilizat să-l blocheze partide cu foști miniștri ce au devalizat învățământul, sindicate, ziare, televiziuni, radiouri și cluburi așa-zis ale profesorilor de pe internet, atunci putem să ne închipuim dimensiunile corupției, slugărniciei și dependențelor reciproce, cum acționează Establishment-ul nostru. Ne dăm seama de ce după 6 ianuarie 2010 unii dansau pinguinul. Și mai era criticat săptămânile trecute după cutremur un oficial care a scris pe Facebook despre faptul că suntem singuri și că instituțiilor sau funcționarilor nu le pasă de obiectivele pe care le au, de fișa postului. Plătim lunar sindicate cărora nu le pasă decât să mai ridice câte o vilă la munte pentru lideri cărora tot noi le plătim indemnizațiile ca să ne apere de abuzurile reprezentanților în funcție ai puterii politice, iar liderii de sindicat sunt slugile credincioase tot ale celor ce dețin puterea. Cunosc și directori competenți cărora li s-au înscenat scandaluri mediatice înainte de a fi schimbați. Era previzibil rezultatul, așa se lucrează. Cine se mai întreabă de ce nu au ieșit în stradă mai mulți români în decembrie 1989 are acum răspunsul: nu se schimbase nimic în relațiile de putere. Nu, problemele nu se doresc rezolvate, ci înmulțite. Fără ele ar dispărea multe salarii ale birocraților, comisii șamd. Orice se face bun la nivel individual trebuie confiscat și apoi demonstrat cât de greu se face același lucru la nivel colectiv. Sau nu se face nimic dacă nu convine Establishment-ului și totul se blochează.
Democrație înseamnă puterea poporului și domnia majorității. Orice grup de interese care ține captivă o comunitate, o societate sau o țară ca urmare a concentrării și acumulării puterii, a contractelor furnizării de bunuri și prestării de servicii publice, încălcând regulile statului de drept și promovând nepotismul, pilele, relațiile de grup în dauna majorității, se situează automat în afara legii, eu așa am învățat. Iar când majoritatea o duce mai prost în propria țară decât minoritățile de orice fel, când limba oficială e desconsiderată în virtutea unei discriminări pozitive prost înțelese, când accesul către funcțiile și resursele publice se face numai pe baza unei adeziuni la un partid și fără competențe în domeniu, atunci se poate vorbi de o societate anomică. Am întâlnit un citat zilele trecute, nu știu cui aparține: "Dacă ești sărac într-o țară de oameni bogați, să-ți fie rușine. Dacă ești bogat într-o țară de oameni săraci, să-ți fie rușine". În primul caz e vorba de lene, în al doilea de furt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu