"- Nakata nu prea înțelege lucrurile complicate, dar oricum, atâta vreme cât eram în sectorul Nakano, reușeam să nu mă rătăcesc. Domnul prefect mă ajuta și mă înțelegeam bine și cu pisicile. O dată pe lună mă tundeam și din când în când mâncam țipar. Dar după ce a apărut domnul Johnny Walker, nu am putut să mai rămân în sectorul Nakano.
- Johnny Walker?
- Da. Este un domn care poartă cizme, o pălărie neagră, înaltă și veston. Are în mână un baston. Adună pisici și le scoate sufletul." (Haruki Murakami - "Kafka pe malul mării")
Îmi plac personajele acestea care descriu fapte cu filtre interpretative senine. Candide asistase la fel și fel de orori păstrându-și optimismul, Forrest Gump avea umor pentru că lua cel mai adesea lucrurile ca pe un dat și credea tot ce i se spunea, iar Nakata se înscrie în aceeași galerie când personifică licori. "Mit stock und hut" fusese de vină pentru rătăcirea lui, domnul cu pălărie și baston.
"Cât vor trăi caii și măgarii, nu vor dispărea catârii" - observație logică, de bun simț a unui elev. Denotația termenilor e simplă și vizează doar animalele domestice de tracțiune. Dar conotația? Ah, conotația... Cine sunt caii? Cei mari și puternici. Și măgarii? Cei mici și blegi de urechi sau care au ciulite urechile, călăriți de cei mari. Păi și catârii cei încăpățânați? Ei sunt sinteza ce urmează tezei și antitezei, desigur. Dialectica hegeliană sau triada peirceană se verifică și aici :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu