Despre cei care cred că totul le este permis.

• "Şi, când dansăm la nuntă?", mă ironizează câte o slugă securistă la serviciu. "Când o să fiu lăsat. Ţara asta încă nu-mi merită urmaşii. Nu vreau să ştiu că n-am făcut nimic să curăţ societatea de impostori", le răspund. Desigur, nu mă refer la întreaga ţară, ci la caracterul celor care mă înconjoară. Când vor înceta cu metodele securiste să mă provoace, voi înceta şi eu să-mi manifest nemulţumirea scriind pe blog şi pe Facebook. Pot oricând să înşirui o listă de nume, înregistrări, fotografii şi tehnici de intimidare specifice regimului ceauşist de care se folosesc mai ales în această zonă de incertitudine a Dobrogei, dar se pare că le place suferinţa şi vor să piardă toată puterea. Realizez influenţa pe care o am în online, ştiu pe cine deranjez - uneori şi pe cei pe care-i admir -, însă trebuie să înţeleagă că aşa nu se mai poate. Conducerea pesedistă a liceului unde predau nu ia nicio măsură pentru reglementarea situaţiei şi, deşi fac două navete către serviciu, navetiştilor nu li s-a decontat niciun leu pentru transport până acum, clasele sunt distruse - scaune, bănci, uşi, în cancelarie nu mai avem calculator, iar copiii se îmbolnavesc de frig. Dovezi mai clare de laşitate din partea politicienilor lipsiţi de argumente raţionale nu găsesc. Vor să testeze limitele rezistenţei omeneşti, dar totul se va întoarce împotriva lor. Acest guvern ar trebui să demisioneze după tot dezastrul pe care l-a provocat, iar frustraţii care au pierdut alegerile prezidenţiale ar trebui să ştie că nemulţumirea oamenilor este reală. Cine vrea funcţii, să-şi asume şi responsabilităţi, aşa cum atunci când cumperi o firmă îţi asumi nu doar activele, beneficiile, ci şi dezavantajele de pe urma ei. Aşa nu stau lucrurile în mod normal, oricât s-ar spune că n-avem încotro; mulţi s-au obişnuit cu ideea că partea întunecată a lumii o face posibilă şi o susţine pe cea luminoasă, glamuroasă, că fără cameleonismul sufletesc şi atitudinal care-i caracterizează pe câţiva privilegiaţi aceştia n-ar avea confortul şi liniştea cotidiană. Adaptarea nu înseamnă lipsa regulilor şi a caracterului. Este greşit, încrederea firească în dorinţa omului de normalitate predomină peste tot în lume; faptul că unii se lasă defectaţi devreme în viaţă, considerând că n-au încotro şi că aşa supravieţuiesc e contraproductiv;
• "Să vorbim de bine şcoala, pentru că problemele sunt în curs de rezolvare", ne recomandă directoarea adjunctă. Faceţi lucrurile bine şi oamenii vor fi recunoscători de la sine, îi răspund. Să ne preocupe situaţia de fapt, nu doar îmbunătăţirea imaginii ei. Poate că nu le convine că l-am susţinut pe Iohannis în ultimele luni, dar trebuie să ştie că eu nu am conştiinţa şi convingerile, cunoaşterea despre oameni de vânzare; eu nu sunt politician sau jurnalist, nu sunt membru de partid, nici măcar n-am făcut armata ca să mă umilească vreun incult cu apucături bolșevice şi reprezint societatea civilă aşa cum pot încă s-o decelez nefalsificată de modificările care i se aduc;
• obişnuit să observ traseele parcurse de oameni din adolescenţă până la maturitate, observ şi schimbările acestora când sunt forţate spre rău. În general, impostorii îşi formează caractere slabe, gata să-ţi şteargă pantofii când i-ai dibuit şi le transmiţi semnale de autoritate (autoritatea este legitimă, puterea nelegitimă provoacă opoziţia prin forţă). Ei merg după următorul principiu: "Dacă nu-mi creez propriul sistem (de convingeri), voi fi învins de al celuilalt". Respectul înseamnă frică şi alte afecte pentru ei; nu soluţii raţionale şi dialog eficient. S-au plâns de uriaşa emoţie negativă la votul din 16 noiembrie împotriva lor fără să priceapă că oamenii s-au revoltat împotriva comportamentelor şi nu a lor ca persoane. Dacă urăsc ceva, e pentru că oamenii recunosc acel lucru inuman şi la alţii, deci; manipulatorii nu caută rezolvarea problemei, ci eludarea ei şi uitarea;
• eu nu sunt chilipirgiu, deci nu voi avea de pierdut niciodată în confruntarea cu bişniţarii politici; nu mă interesează clişeele şi bârfa, deci nu mă las măgulit de limbile în urechi ale unora trimişi să-mi toarne vrute şi nevrute; nu mă interesează lumea perversă pe care o creează şi o promovează, la fel cum dibuiesc şi încercările de micşorare a valorii oamenilor adevăraţi; dacă simţi pulsul societăţii, nu te poţi înşela când iei deciziile corecte, nu uiţi cine eşti şi ce vrei;
• replica haioasă a unui jurnalist: "Victor Ponta ar fi trebuit să rumege înfrângerea altfel"; în schimb, el rumegă înşelătorii politicianiste.. Aşa e, securistule! N-ai pic de onoare cu "plasaţii" tăi cu tot, n-ai văzut că oamenii onorabili câştigă şi că nu aşa se face politică?
• pe drumul către casă, în autobuz, trecând zilele trecute prin Mamaia după ce mi-am cumpărat ziarele preferate (am mai scris că Năvodariul e un ghetou pesedist mafiotizat), două femei se amuzau pe seama copilului uneia dintre ele care la orice întrebare numai aşa răspundea: "Ooof! Ooof!" (vă preocupă realitatea, eu o descriu aici). Una dintre ele îi punea întrebările, apoi îl apostrofa docil cu "Nesimţitule!" când acesta punea mâna pe şaca mea, eu fiind aşezat pe scaunul dinaintea lor. Cine pricepe un pic de psihologie, psihanaliză şi filosofie înţelege şi că marele regret al fiinţei umane după naştere este acela că nu totul îi aparţine, că nu-şi poate apropria obiectele celorlalţi sau alte fiinţe umane. Obiectele şi oamenii care le deţin sunt proprietarii lor de drept. Asta nu înţeleg mulţi nici când ajung politicieni în toată firea.