Cobor pentru câteva minute, noaptea, într-o stație pe care o are autocarul care mă duce în vizita de sărbători la sora mea din altă parte a țării. Drumul l-am parcurs până aici destul de repede, ba chiar nu ne-a depășit nicio mașină timp de zeci de kilometri, doar din sensul opus veneau în valuri autoturisme cu șoferi care uitaseră să folosească luminile de întâlnire sau poate că doar din nesimțire, intenționat, nu știu, dar așa e în țările fără autostrăzi și cu o singură bandă sau două pe sensul de mers, pentru că în țările civilizate parcurgi ore întregi fără să te obosească farurile. Dar să revin la oprirea mea: scot ultima țigară și arunc pachetul gol într-un tomberon, iar un vecin de călătorie care a băut întruna bere pe traseu mi se adresează: "Șefule, îți dau cinzejdemii pentru o țigară, ai?". I-am spus că n-am și mă retrag la căldură în autocar. Privesc apoi în noapte și meditez la modul cum sunt unii dintre noi învățați să se raporteze la cei care au ceva, orice. "Șefule", "Șefu'..", auzi. Dacă aș fi fost vreodată șef undeva, m-ar fi jignit tonalitatea acestei diminuări semantice a termenului. Dar oamenii amestecă statusurile și rolurile din societate, pentru că eu eram un pasager plătitor de bilet în egală măsură cu alți 15-20. Nici măcar șoferului nu mă adresez așa. Folosesc pronumele de politețe pentru că îmi doresc o viață cotidiană cât de cât normată și nu îmi permit pe stradă familiarități cu persoanele necunoscute sau cu prestatorii de servicii și oficialitățile. Fiecare își respectă fișa postului în situațiile normale și fără familiarități sau convivialități. Am uitat de mulți ani asta și n-am avut nici exemplele cele mai bune până acum în viața politică, ce-i drept. Să-și facă datoria fiecare și-atât, lăsând tertipurile sofistice deoparte și oamenii obișnuiți în pace. În autogara din Constanța îmi ceruse altul țigări, probabil că așa vor să mă las de fumat.
Trecem pe lângă orașul Sascut și, pentru că denumirea îmi pare cunoscută, o întreb pe maman dacă știe unde suntem. Când îi spun, răspunde la mișto: "S-ascut sabia?" :)). S-a deprins cu toate șmecheriile stând între precupețe, numai de casă trebuie să mă ocup eu și s-o gestionez, asta nu e amuzant.
Am plecat dintr-o Constanță fără zăpadă și am aflat de la meteo că urma să ajung într-un Botoșani fără zăpadă. Bine măcar că în zonele mai înalte aerul nu e la fel de îmbâcsit, cred că doar marea mai are grijă de plămânii noștri pe aici. Ca un făcut, a început să ningă după Crăciun, când am revenit acasă, iar acum aflu că sunt chiar șosele blocate de zăpadă pe drumul pe care l-am făcut.
Pe drum, șosele și case liniștite, dacă ar fi să compari viața reală cu viața din mass-media noastră, ai spune că disperarea unei lumi care nu mai surprinde cu nimic e tocmai să inventeze scandalul și întâmplările. De aceea, jurnaliștii neprofesioniști se hrănesc și ne hrănesc inactivitatea din ceea ce politicienii de mucava simulează, aceștia căutându-și legitimitatea la vot apoi "pentru că v-am făcut să vă distrați, nu pentru că am realizat ceva". "Keep out of scene" pare grija lor, adică oamenii lucizi obișnuiți și cu simț critic constructiv să nu interfereze în această conivență păguboasă oricărei societăți. Internetul cu experiențele și cu opiniile noastre anodine sau corective a intrat în scena lor ca o variabilă incontrolabilă, deși legitimă. Învățați cu limbajele multiple ale cârdășiei, reduc adesea individul needucat doar la nivelul de conștiință afectivă al protozoarelor (forme de viață elementară care seamănă cu punctele acelea din ochi pe care le aveți când priviți pe geam afară ziua)
Ce faci când ai de parcurs noaptea vreo 600 de kilometri pe șosele apoi către casă? Butonezi like-uri pe Facebook, te uiți pe tabletă la știrile Digi 24, cauți un trial cu "Interstellar" și admiri două studente venite de sărbători la rudele din Moldova - probabil că Anul Nou îl vor face mai "cu viață" în Constanța - și care se bâțâie prin fața ta când autocarul oprește către miezul nopții la un han, iar tu te așezi la o masă rece sub o streașină. A fost un Crăciun frumos.
P.S: Pentru că un arogănțel cu numele Ivan (numele n-ar trebui să conteze, Ivan Patzaichin e un simbol pentru oamenii de la noi și din Delta Dunării, pentru acțiunile sale civice și rezultatele sportive) provoca ieri internauții confundând interesat (întrebați-vă de fiecare dată cât de interesați sunt oamenii care vor să pară interesanți și deosebiți-i de cei care sunt doar naivi cu idei adunate de-a valma în capul lor) pe Facebook Uniunea Europeană cu întregul continent european, postez și un clip de pe Youtube care lămurește câteva distincții între acestea și spațiul Schengen. Geografic poți fi pe continentul european, dar țara ta să nu se afle în UE și Schengen (părți din Rusia și Turcia sunt în continentul Europa), sau poți fi membru UE și Schengen aflat pe continentul european (Germania), membru Schengen de pe continent fără a fi în UE (Elveția), european din UE fără a fi deocamdată în Schengen (România, Bulgaria), etc. În fine, pentru mine a fi european are o semnificație culturală, civilizațională, economică, administrativă și civică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu