Pentru că suntem la sfârșit de an și caut ca orice om civilizat să încep anul 2015 cât mai curat, am început să golesc de inutilități sertarele servantei, după o rapidă evaluare: bilete de transport vechi ce nu pot fi decontate, bonuri fiscale care nu pot fi deduse din impozit, extrase de cont de la vreun bancomat de când am luat salariul, foi cu garanții care au expirat la diferite produse cumpărate, etc. Apoi nimeresc un obiect ce părea o monedă veche, dar care s-a dovedit o medalie cu efigia lui Carol I, fostul rege al României. Nu știu cum a ajuns la mine, dar m-am gândit să o păstrez ca pe o distincție lăsată de istorie, simbolic. E și acesta un simptom al nemulțumirilor omului din prezent, să se revendice de la o istorie ceva mai nobilă.
Revenind, aseară m-am amuzat citind câteva istorioare despre cercetările și experimentele bizare pe care le fac uneori oamenii de știință. Iată una care se intitulează "Ochi de porumbel":
"Un porumbel poate să facă diferența dintre un Monet și un Picasso. Un porumbel adevărat, se înțelege, cu pene și cioc. Știm asta de când un cercetător japonez, Shigeru Watanabe, s-a străduit să ducă la capăt experimentul cu pricina la Universitatea din Keio. El a publicat această descoperire interesantă în Journal of the Experimental Analysis of Behavior (vol. 63, pp. 165-174), cu titlul cât se poate de clar "Pigeons discrimination of painting by Monet and Picasso".
Asta nu înseamnă că porumbelul are un ochi infailibil și avizat (chiar dacă are o percepție vizuală a culorilor mai bine dezvoltată decât a noastră). Doar că nu ține neapărat să crape de foame. Shigeru Watanabe și a sa echipă au proiectat în fața păsării diapozitive color reprezentând câteva lucrări ale celor doi pictori. Apăsând cu ciocul pe un buton, porumbelul putea să mănânce, dar numai dacă pe ecran era un Monet. Dacă avea în față un Picasso, era strâns cu o curelușă. Fără înclinații suicidare, porumbelul s-a prins repede de figură. Apoi specialistul în științe cognitive i-a arătat alte tablouri, inedite pentru subiectul cu pene. Și-atunci, din prima, pasărea noastră a știut când să dea cu ciocul, aproape de fiecare dată. Învățase să facă diferența între impresionism și cubism. La Monet - miam-miam! (se lingea pe cioc), iar la Picasso - iah! Și alți porumbei au fost supuși la aceleași probe, cu același succes. În cazul unora, s-au inversat rolurile: Picasso - miam-miam!, Monet - iah! Mergea treaba, semn că porumbeilor le este totul clar în materie de pictură."
Continuare poveștii o găsiți la Edouard Launet, cartea "În capătul laboratorului, pe stânga". Eu prefer să mă uit acum la câteva imagini cu ninsoarea de zilele trecute și pe care le-am surprins de la fereastră. Have a nice day and a Happy New Year! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu