Parlamentul European de la Strasbourg, acest Colosseum construit de Vespasian pentru amuzamentul oferit cetățenilor de luptele dintre sclavii lumii noi ce se pretind ingenui, a devenit arena pe care se joacă în aceste zile tragicomedia gladiatorilor noștri de la Palatul Parlamentului şi Palatul Victoria, cu participarea Palatului Cotroceni. Ce de palate, roluri, funcții sau aleşi care se apără unii pe alții de legi, nu? Pe unii i-am ales chiar noi să ne reprezinte, ba chiar de când am drept de vot i-am ales pe rând la diferite sufragii pe Isarescu, Băsescu, Ponta şi anul trecut pe Iohannis - de la dreapta la stânga şi de la stânga la dreapta politică -, deci pot să mă consider împăcat. Dan Puric spunea odată, interpretânu-l în felul său pe Nietzsche: "Să-i apărăm pe cei puternici de cei slabi. Puternici în credință", accentua el. Iar popoarele au mereu înțelepciunea să dea puterea de a conduce cui o cere cu ardoare pentru a vedea ce va face cu ea, în aşteptarea că va face şi pentru ele ceva bun. Dar, aşa cum scria la intrarea în Infernul lui Dante: "Per me si va ne la città dolente"; durerea cetățenilor e că mirajul sinecurilor îi face pe pretendenții lor să arate aidoma unor drogați care au gustat şi ei pentru o vreme vreo funcție de şef de scară, directoraș în vreo instituție publică sau vedetă celebră în cartierul ei, apoi trăind întreaga viață melancolia clipelor când au avut ilegitim şi cu maximă incompetență soarta altora în mâini. Cineva îmi spunea ieri la telefon că visează la ziua când alegătorii vor trece la un boicot masiv pentru a-i delegitima pe cei care îi umilesc între alegeri, însă eu încă nu m-am dezis de paradigma sau poate de iluzia participării şi mai cred că lucrurile se pot îndrepta. Cine a fost mai avantajat până acum, eu cu optimismul sau cealaltă persoană cu cinismul? Bineînțeles că persoana cealaltă;
- Îmi amintesc mereu de o frumoasă colegă de limba engleză, cunoscută cu 13 ani în urmă. Într-o zi, când se stârnise în cancelarie o avalanşă de reproşuri la adresa elevilor de atunci, ea s-a oprit din mâncat un sandvis, apoi ne-a spus: "Ia lăsați copiii în pace, ce tot aveți cu ei?". Cam acelaşi raport îl au politicienii corupți cu majoritatea cetățenilor: le creează probleme pentru a se uita de ale lor. Bineînțeles că Dana lucrează acum în SUA sau altundeva prin Europa, a fost angajată translator anul următor, poate în locuri unde şcoala îşi îndeplineşte corect rolul în societate. Ura omului contemporan e o reacție față de fricile care i s-au livrat de-a lungul timpului. Frica e şi ea un rezultat al prostiei, al ignoranței bine dirijate. Iată de ce iubesc eu femeile care sunt libere de frici, pentru că dispun de mai puțină ură decât altele.
Şi o melodie de succes din copilăria mea. Uneori am impresia că muzica și fotbalul din anii '90 nu au egal :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu