Diotima din Mantinea şi experiențele contemporaneității

Nicoleta şi Elena m-au întrebat la ultima întâlnire de pregătire pentru examenul de Bacalaureat dacă sunt cunoscute femei care să se fi remarcat în filosofie. "Măi, femeile şi-au câştigat drepturile relativ recent, abia prin anii '60 au început să se emancipeze (şi să le folosească în reclame la țigări cei de la Virginia slim, expresie a mişcărilor de eliberare feminină). Apoi mi-am amintit de Diotima lui Socrate, de la care spunea el în Symposion că a învățat taina Erosului, legenda naşterii sale, ea fiind mai în vârstă şi originară din Mantinea (Mantiké = gr. nebunie, inspirație). Şi mi-am amintit şi de Simone de Beauvoir, de relația ei cu Sartre, de mişcările stângii şaptezeciste, etc. Acum îmi amintesc şi de regina Cristina a Suediei cu care Descartes avusese intense schimburi de scrisori când se afla pe front. Mai mult nu am putut spune. Ştiința, arta şi filosofia se pare că sunt mai patriarhale decât literatura, teologia sau chiar istoria, unde s-au remarcat ceva mai mult femeile. 

Dar s-ar putea ca Germania şi Grecia să dea naştere lui Eros? Dacă Germania şi Grecia se iubesc de fapt? Diotima lui Socrate, marea sacerdotesă a templului lui Apollo, povestea că Eros a fost fiul Peniei (al sărăciei, al penuriei) şi al lui Poros (bogăția, prosperitatea), că ea a ramas grea într-o noapte când colindând pe la casele unde se dădeau banchete l-a prins amețit de ambrozie şi nectar pe Poros. Grecii de azi, socialişti convinşi, înglodați în datorii, apar în ochii lumii drept nişte hedonişti nechibzuiți, în timp ce germanii sunt un model de rigoare morală ultraliberală. Acestea sunt clişee, Grecia e frumoasă pentru că e întreținută de oameni harnici şi ospitalieri, după cum şi Germania e impresionantă şi face respectată Europa în lume prin temeinicia lucrurilor pe care le construieşte. Diferența o face probabil numai clasa politică, cea care s-ar putea să nu fie întotdeauna expresia fidelă a societății, eşantionul ei reprezentativ. Eu aşa am cunoscut aceste două țări cu oamenii şi instituțiile lor, celelalte pot fi clișee, stereotipuri.