Probarea moralei kantiene şi situațiile reale. Lectura - între plăcerile hedoniste?

"Bizară atitudine a lui Kant, omul moral care a refuzat să contribuie cu bani pentru a fi ajutat un vecin căruia îi luase casa foc", îmi spune cineva. Dar altcineva i-ar putea replica: tocmai faptul că nu a reacționat din înclinație, condus de milă sau pentru onoruri, i-a salvat doctrina raționalistă, deontologică, întemeiată pe datorie (şi pe o "apropriere detaşatoare" cum i-ar fi spus Gadamer, astfel încât situația să fie corect evaluată, dar nu care să îndemne la inacțiune prin amânare sau prin suspiciune distantă şi tergiversare). El însuşi scria în "Critica rațiunii practice" că nu este morală acțiunea instinctivă sau pentru măgulirea orgoliului, ci numai aceea din datorie. Aşa cum n-ar fi deontologic, rațional ca pompierii să stârnească incendii, medicii boli, profesorii ignoranță sau polițiştii infracțiuni, conducătorii nesupunere civică, etc. Acum fantazez, dar poate că cetățenii din Königsberg, amuzați sau sătui să-şi potrivească ceasurile după cum ieşea Kant la plimbare, s-au hotărât într-o zi să-i pună la încercare convingerile şi au înscenat un incendiu. Or, Kant şi-a dat seama că ei nu l-au tratat ca pe un scop în sine, drept ființă rațională față de care avem datoria să n-o considerăm doar un mijloc  pentru scopurile noastre sordide, deci morala datoriei a fost salvată, faptul în sine putând fi o provocare. Poate doar dacă ar fi scăpat de sub control farsa şi actorii săi n-ar mai fi putut urma scenariul, iar Kant n-ar fi acționat ştiind că de atunci totul este hazard, doctrina lui n-ar fi avut nici relevanță practică ori pragmatică;

- Ieri, într-un spațiu comercial din City Mall unde până anul trecut era librăria Diverta, se afla un magazin cu articole sportive cu o reclamă de mari dimensiuni: "There will always be haters". Hodoronc-tronc, ce treabă aveau iubirea şi ura în acel context? Eu eram cu Miruna, care îşi căuta o pereche de pantofi sport roz, pentru că albaştri are deja :);
- Berea Heineken are un logo ciudat pe care îl văd când trec maşinile fimei în drumurile mele: o stea roşie în cinci colțuri cu mesajul : "Heineken Lager Beer. Premium Quality".  În limba română arată şi sună ciudat, a "lagăr socialist" :));

-  Michel de Montaigne spunea că nu vede vreo deosebire între plăceri: a te plimba sau a mânca ceva bun, a citi sau a asculta o melodie preferată - toate acestea sunt echivalente valoric. Aşadar plăcerea cercetătorului în ştiințele naturii poate fi la fel de intensă ca o noapte petrecută cu o femeie frumoasă, corect? Şi-atunci de ce să le disprețuim pe unele în favoarea altora? Într-o zi, m-am surprins savurând un interviu dintr-o carte despre tranziția României din ultimii 25 de ani şi zâmbind. Uneori zâmbeşti când întâlneşti o idee  ca înaintea unei femei de toată splendoarea. Aşa te surprinde inteligența estetică a vieții când dă naştere unor ființe umane superbe, la fel cum gândurile cuiva pot să genereze în mintea altcuiva o plăcere estetică prin sprinteneala, creativitatea sau adevărul lor spus cu stil. Chiar şi un adevăr istoric poate să capete pentru mintea omului studios anvergura hedonistă a îndrăgostirii.