Despre cultura romană s-a spus că este agricultură pe ogor grecesc. Romanii au preluat zeitățile grecești, le-au redenumit, dar și le-au însușit recunoscători. Plus că au venit cu propriul sistem juridic implementat în tot imperiul și care încă e studiat azi prin facultăți. Nu la fel s-au petrecut lucrurile cu alte ideologii din secolul trecut, de pildă cu stalinismul sau cu nazismul, ele fiind respinse de multe popoare ca niște corpuri străine de către un organism sănătos. Asta dacă nu s-au îmbolnăvit la rândul lor, desigur. Încep așa pentru că îmi propusesem azi să scriu despre imperii și femei. S-au făcut destule comentarii despre importanța femeilor în politică sau ca sursă a conflictelor în istorie, iar ca răspuns ni s-a amintit mereu că fără ele n-ar fi ajuns mari nici Napoleon, nici Hitler, nici Ceaușescu (cât puteau și ei să ajungă, na, e și ăsta un eufemism). Eu cred la rândul meu că - dincolo de toate stereotipurile despre strămoșii noștri care pescuiau, vânau și se înmulțeau pe unde apucau - lumea de azi este creată pentru femei. Așa e și normal, de vreme ce omul actual hipertehnologizat și sedentarizat tinde să-și prelungească independența până la senectute. Dacă ar fi după noi, nu ne-am asuma nicio obligație familială, să recunoaștem că ne place viața de holtei și s-o lălăim. Ca și femeilor, sunt sigur, numai că ele au în plus instinctul matern (care se prelungește uneori nefiresc, infantilizându-și soțul, copiii sau frații deja oameni în toată firea). Eu nu judec, doar constat. Le admir tenacitatea și cred că fără această pornire firească a lor ne-am pierde instinctele cu toții așa cum uită să mai prindă șoareci motanii de companie. Jean Delumeau chiar scria o carte, Frica în Occident, Europa fiind văzută ca o cetate asediată, unde trecea femeia printre imaginile răului în epoca modernă, alături de vrăjitori, turci și evrei, toate ca expresii ale fricii de moarte. Buhuhu, ce lume dilie suntem, azi vi se pare că e altfel? :)) În Germania, acum vreo 10 ani, priveam cu admirație o statuie rotitoare a Imperiei ce ținea în palma dreaptă un rege, iar în stânga un papă. Aveam și poze făcute acolo, dar au rămas la prima logodnică și nu îmi stă în caracter să le complic altora căsniciile așa cum făceau foștii lor amanți cu logodnicele mele. Lumea e, așadar, creată pentru femei și lupta e a lor. Chiar nu se deosebește în discursul politicienilor occidentali, ruși sau chinezi mama ce alăptează puii? Trebuie că ne prefacem atunci. Pe vremea comunismului chiar se plătea burlăcia, potrivit politicii demografice a regimului, care luase ca model Coreea de Nord (tot vreo 23 de milioane sunt și ei, iar pe străzile din Phenian circulă Dacii românești din 1973, știe Ponta de ce le-a vizitat fratele mai mare, China: legăturile ideologice, sufletești nu se pierd ușor). Traumele suferite de femeile asistate de Securitate în maternități la naștere au făcut apoi să apară orfelinate precum cele din pădurea de la Cighid, județul Bihor. De fapt, un alt experiment social ca și închisoarea Pitești, prin care copiii abandonați și cu malformații erau folosiți apoi în societate pentru a intimida populația. Doar nu crede cineva că statul și societatea sunt același lucru. Nici măcar astăzi nu e altfel, societatea civilă, adică eu și tu și el și ea, cei care nu facem parte din structuri, suntem agresați cotidian cu informații eronate. Mijloacele sunt mai subtile decât înainte, dar s-au păstrat destule metode comuniste și acum, în special pentru a manipula categoriile needucate și neinstruite.
Dar eu îmi propusesem să studiez o altă jurnalistă azi, pe Adina Popescu - cea care publică în Dilema veche și care ne avertiza în urmă cu vreo trei săptămâni să ne gândim când mai flirtăm pe internet cu vreuna că poate altcineva mai dedicat ne prepară cartofi prăjiți în bucătărie, sigur vă amintiți de ea -, pentru că ea însăși descrie întâmplări cotidiene privind alte femei. De această dată se declară tracasată de o vecină nou venită în cartier, gard în gard cu ea și - culmea - însoțită de trei căței lătrători în centrul Bucureștiului. Adina, știm cu toții de ce suferi, nu de anxietatea pe care vrea să ți-o trateze vecina paranormistă, ci de ghiorlănia urbană tipică spațiului nostru atât de actual sovietic și nicidecum ex. Toate orașele pesediste din țară sunt pline de maidanezi, doar în promiscuitate și corupție prinzând ideologia de stânga. N-ai să vezi așa ceva în țările occidentale.
Povestea cu tratamentul paranormal pentru anxietate oferit Adinei de vecina provocatoare de stres mi-a amintit de o experiență de acum șase ani, când m-am hotărât să mă mut singur și am închiriat o cameră în piața Chiliei din Constanța. Prețul era modic și naveta către serviciu îmi convenea, chiar dacă eram în plin cartier unde bătăile se țineau săptămânal. Dimineața, când eu plecam spre serviciu, toată lumea dormea învinețită sau mulțumită după chefurile de seara. Săritor cum sunt, m-am oferit de câteva ori să-mi ajut proprietara la treburile casnice și chiar ajunsesem la un moment dat să-i fac treaba din curte sau oferindu-i câte un pachet de țigări drept cadou pentru acea ospitalitate. Ca răsplată, văzând cât mă spetesc, s-a gândit 'mneaei că e pricepută la yoga, energetism și reiki pentru a le face masaje celor care citesc prea mult sau stau la calculator. Pe vremea aceea chiar eram în plin avânt amoros cu logodnica mea de a doua, deci actul și faptul în sine devenea periculos, asa ca m-am retras la timp din acel loc. Mai ales că era o diferență de vreo 30 de ani între noi și avea fata cam de vârsta mândrei mele. Logodită la rândul ei, desigur.
Cine spune că mintea femeilor e mai clară odată cu trecerea timpului, se înșală. Mergând la o expoziție mai demult la care participa mândra mea de pe atunci cu o lucrare de pictură, împreună cu gașca de prieteni, o doamnă uitată de timp și de neamuri într-o mansardă ne dădea târcoale în mod penibil, rujată peste pielea zbârcită și neîngrijită.
Lumea noastră e pentru femei și pentru familie, toate clișeele protejează asta, deși tocmai statul care o scrie explicit în Constituție nu o face. Presiunea societății e mult mai mare asupra femeilor independente decât asupra bărbaților, noi fiind o societate patriarhal-tradițională (cu epitete pe măsură pentru loseri), dar nu-mi place să văd nici oameni care se simt păcăliți cu viața lor: de instituții, de parteneri, de copii, de politicieni sau de afaceriști. Între Imperia și Stalin, cred că Imperia e totuși mai câștigată, dacă tot ne amintim în zilele noastre de imperiul rus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu