Zi și tu, eu mă dau peste cap cu politica pe aici ca să ne facem civilizați, cu bun simț ca germanii, scot cu vână din mine toate ideile care m-au bântuit atâta vreme, mă lupt cu nălucile reale sau imaginare, iar din statisticile blogului și de pe Facebook reiese că tot femeile mă citesc mai mult. De fapt, n-am nimic împotrivă dacă își conving soții să voteze cu Iohannis la prezidențiale pe 2 noiembrie și le dau soacrelor de lucru în acea zi. Desigur că socialiștii merg după următoarea logică perversă: noi avem un singur candidat pe stânga, dragi electori, care vrea să facă treabă și toți ceilalți împrăștiați de pe dreapta lovesc în el, dar după blocada mediatică la care văd că e supus Klaus Iohannis și după cum îi sperie pe ceilalți foarte previzibili în combinațiile lor, omul cred că le cam strică planurile. Caracatița transpartinică ce ne blochează țara de 25 de ani trebuie destructurată, asta știm toți. În fine, le ofer cititoarelor câteva poezii cadou pentru că trec pe aici. Bineînțeles că îmi aparțin. Write and think right! :)
Profesorul meu de Istoria filosofiei din facultate, Titus Raveica (fost director al Televiziunii Române - tip histrionic și borderlin cu alură de boier pașoptist sau interbelic -, amuzându-ne sau testându-ne inteligența cu gesturile sale fluctuante), mă poreclise la cursuri Canarul - pentru cămașa galbenă pe care o purtam - aflat fiind în rândul al doilea de la ușă... mereu am fost în față la cursuri și la examene, nu m-am ascuns niciodată, așa cum niciodată n-am circulat fără bilet în mijloacele de transport. Hai, ziceți și voi acum ca sora mea mijlocie sau ca maman: bine că faci tu pe corectul și pe deșteptul, domnule, de parcă ești perfecțiunea întruchipată! Nicidecum. Doar sunt normal pentru o lume normală, nu pentru cea de azi din România. Atunci râdeam de gesturile sale, ale lui Raveica, mi se păreau teatrale, depășite în lumea noastră alunecoasă și "descurcăreață". De la o vreme însă mă plictisește tot mai mult grobianismul șmecheresc pe care l-au consacrat cei ca Badea, Ponta sau Băsescu, prea se copiază unii pe alții - parcă joacă roluri din propriul lor film - și nu le mai consider spontan sau interesant stilul. Le-o fi venit și sorocul mediatic, cine știe?, se schimbă filmul, doar tot ei ne-au făcut să-i dăm dreptate lui Florin Răducioiu - fotbalistul de pe vremea când aveam încă fotbal în țară și echipă națională. Poate că e vremea pentru ceva cu adevărat important și pe aici, prin locurile noastre. Om vedea DACĂ vom scăpa de impostori, pentru că știm CUM: votând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu