Oful lui Chomsky. De la stânga la dreapta politică

 

Noam Chomsky este lingvistul de la Massachusetts Institute of Technology care în anii ‘70 a îmbogățit lumea ideilor cu gramatica sa generativ-transformațională, parte a pragmaticii lingvistice (adică aia despre modul cum limbajul articulat la om poate influența deciziile celorlalți și care sunt structurile comune lingvistice pe pământ - un fel de tropi ai naratologiei lui Propp, deci omul e tot un structuralist). Deși Foucault a refuzat mereu ideea că ar fi la rândul său structuralist, l-am văzut pe Youtube într-un dialog din acei ani cu Chomsky în care se simțeau destul de bine criticând Occidentul. Tipic șaizecișiopt-șaptezecist. Ca să fiu mai clar, structuraliștii ăștia sunt cam de stânga, deci socialiști. Puțini s-au dezis cu adevărat de latura marxistă a socialismului - așa cum o făcea Karl Popper încă din anii '30 - în cercetările lor. Când ești alintatul presei și al universităților de prestigiu din democrații liberale precum SUA și Marea Britanie nu vezi decât limitele sistemului care te susține, desigur. E mult mai ușor să acuzi capitalismul de distrugerile din Africa subsahariană - o prietenă de-a mea din Franța gândește la fel când merge la sala de antrenament și la piscină de trei ori pe săptămână -, sau de exacerbarea individualismului, fără să înduri vreodată privațiunile comunismului de tip sovietic, a statului său polițienesc și a urmărilor sale din prezent, ca în Europa de Sud-Est.

"Oamenii deștepți distrug planeta", spunea Chomsky odată. Asta sună ca un autodenunț, cred că nu se îndoiește cineva că el ar fi un om deștept. Se temea cumva că i-ar putea folosi cineva sofistic invenția pentru a păcăli oamenii? Plus că sună ca naiba de comunist să-i acuzi pe intelectuali că gândesc, noi știm pe aici cum e cu dictatura proletariatului.

Eu cred altceva, cred că oamenii proști distrug planeta, că invențiile și descoperirile științifice devin periculoase numai atunci când se află în puterea unor delebrați mintal fără discernământ, ucenicii vrăjitori contemporani. Cred că Doreii care au creierul cât nuca și care distrug copacii dintre blocuri pentru a monta câteva țevi sau excavează trotuare toamna când plouă și iarna când ninge sunt ca soldații puși să mitralieze civili sau ca teroriștii demenți din Statul Islamic care jugănesc turiști sau jurnaliști occidentali. Oricât de frumos plătesc apoi regii distrugători ai șoselelor publicitate pe sticla televizoarelor și pun lingăi comuniști ca Victor Rebengiuc să le mușamalizeze porcăriile pesediste nazalizându-și reclamele. Ah, dacă ar avea puțin simț critic și demnitate ăștia din artă sau din presă... poate ar ajuta cu adevărat politica și societatea, dar așa. Ei merg după îndemnul rusesc din "Frații Karamazov": Dacă Dumnezeu nu există, totul este permis. Hai că devin și eu ca impostorul de Turcescu, mistic de ocazie. În fine, cred totuși că se poate dezvolta durabil societatea umană cu respect pentru mediu. Că poți evita șomajul într-o țară dezvoltând echilibrat mediul urban și cel rural (în Germania sunt aceleași condiții în casele antreprenorilor din agricultură ca și în cele de la oraș, de pildă). Și mai cred un lucru pe care puțini politicieni de la noi îl pricep: că bunul simț al oamenilor obișnuiți, al unei clase de mijloc educate corect îl depășește pe cel al somităților. Ceea ce diferă de spusa lui Chomsky. Dincolo de toate, cred că Bill Gates a priceput mai bine decât Noam Chomsky despre ce-i vorba în lumea I, a II-a și a III-a, ca să-l amintesc tot pe Karl Popper cu titlul: "Societatea deschisă și dușmanii săi". Socialismul închide societățile de fapt. Plus că Bill Gates a pus bazele Microsoft ascultând cu gașca muzică rock într-un garaj, lucru care îmi trezește nostalgii. Nu știu eu prea multe despre Apple și Steve Jobs - decât poate că omul ajunsese cam naturist, yoghin și vegan, dar o să mă documentez. O fi vreo concurență la mijloc doar?