Preocupări

Luna trecută am căutat pe Youtube muzeul tradițional din Vatra Dornei și am nimerit la un moment dat un clip bizar: 10 minute m-am holbat nelămurit la curtea și camerele unui cetățean care adunase claie peste grămadă fierătanii și țesături, oale și tablouri cu specific rustic, unele probabil cu valoare culturală. Asta mi-a amintit o frază pe care o învățasem în facultate pentru examenul pe care-l aveam de dat cu un profesor fixist care cerea memorarea și reproducerea fidelă a cursurilor lui: "depășirea perspectivelor cumulaționist empirice și mutaționist istorice prin teoretizări axiomatizatoare". Aparent fără sens, fraza căuta să condenseze istoria concepțiilor filosofice într-o exprimare tipică limbajului de lemn materialist-dialectic. Muzeul cetățeanului respectiv, altul decât cel vizitat de mine în facultate, arăta ca începutul frazei precedente, o asociere neplăcută de obiecte, o cacofonie vizuală care proiecta în exterior dezordinea din mintea posesorului lor. Nu existau clasificări ale obiectelor, definiri ale lor, nici periodizări sau contexte și cadre. Doar obiectele și-atât. De fapt, omul poate suferea de boala colecționarului (compulsive clothes hoarder disorder), altfel nu-mi explic de ce considera mormanele acelea un muzeu. Eu vad un muzeu - chiar și privat - într-un stil minimalist, poate o combinație între stilul gotic pe exterior și bauhaus pe interior, însă nu redus complet la geometrizare sau la idee cum face arta conceptuală. O combinație între clasic și modern, așa cum era muzeul Eminescu de la Ipotești în studenția mea, nu știu dacă mai e și acum așa.

Altceva. Mi se pare interesant cum Oreste s-a trezit ca prizonierul din peștera platoniciană (poate singur, poate l-a smuls cineva care i-a vrut binele, pentru că Mircea Badea și clica securistă a lui Voiculescu specializată în manipulare sau imbecilizat mai rău inculții și linșaj mediatic nu cred s-o fi făcut) și s-a dezis de metodele narcotizante pentru public ale flașnetelor comunistoide ale Antenelor, care, promovând un profil sămănătorist al cetățeanului român fără simț critic, votant disciplinat pesedist și dependent de ajutoarele de stat, de fapt susțin menținerea în ignoranță, fatalism și sărăcie a țăranului, concomitent cu lingușirea dregătorilor din teritoriu care-l spoliază. Oreste și Monica Macovei au fost invitați aseară într-o emisiune pe B1 TV și mi s-au părut convingători în susținerea ideilor lor. Într-o Românie condusă de Iohannis, Macovei ar putea să fie ministru al Justiției foarte bine, iar Oreste consilier prezidențial. Parcă gândește mai limpede, repet, după ce a plecat de la Antene și nu mai aberează cu energetismul (probabil a priceput că multe sunt mituri făcute să escamoteze lucrăturile politice ale structurilor diverse în istorie, adică să ofere compensații simbolice pentru cei deposedați de viață în viață)

România e o țară profund coruptă, de la hrebengiucii de la putere și până la șpăguitorii mărunți de prin instituții, pentru asta nu pot fi mândru că sunt român. Cei pentru care sunt mândru de obicei au fost umiliți de tovarăși sau de cei cu funcții: Eminescu, Eliade sau Brâncuși mai degrabă au fost împiedicați să evolueze în țară decât susținuți (ca în bancul acela în care fiecare cazan din Iad avea paznic un drac, numai cazanul cu smoală numit România nu avea paznic, pentru că oricine căuta să scoată capul era tras de picioare de alți doi). Și totuși, spre deosebire de cei care în zilele noastre continuă să denigreze din străinătate România (oameni care procedau fix la fel de oneros cu ceilalți când se aflau aici), știind că oamenii corecți încă se luptă cu incompetența și corupția endemică a funcționarilor sau politicienilor care s-au organizat mafiot și au creat de fapt un stat paralel - la fel de periculos pentru economie și democrație ca organizația teroristă Statul Islamic -, unde accesul către putere și resurse are loc dincolo de normele si regulile pe care trebuie să le respecte cetățenii obișnuiți,  cei trei oameni de cultură pomeniți mai sus au fost alături de România sprijinind-o cum au putut. Ma gândesc așa la încercările unuia ca Eugen Ionescu de a conștientiza cercurile intelectuale franceze asupra pericolul sovietizării țării încă din anii '60 și reclamând nedreptatea împărțirii sferelor de influență în această zonă a Europei, chiar dacă Franța era cunoscută pentru tradiția ei socialistă de la 1789 încoace. La sate, situația e încă si mai ridicolă: odată am trecut prin Moldova pe lângă casa unui director de liceu agricol care își făcuse acoperișul cu țigla pentru liceu, instituție care astfel se degrada rapid. Lumea știa, vorbea pe la colțuri și doar atât. Veneau apoi sărbătorile, chiotele, înfrățirea la necaz - vorba aceea, "cele rele sa se spele", nu?, țuica și sarmalele, uitarea colectivă deci, pentru că alte noi fraude le luau locul. Că avem o țară coruptă nu o spun doar CTP-ul și Victoria Nuland, deși ei au vizibilitate în mass-media, o spune orice om de pe stradă (întrebați-i chiar și pe cei care dau admiterea la facultate pentru profesii în care lipsa competențelor specifice poate însemna de fapt crimă: sănătate, poliție, aviație, etc.) Corupția afectează structural toate straturile societății - și nu cred că se mai pot baza managerii plasați politic pe ideea că sunt destui competenți cu roluri de jos pentru a susține incompetența de la vârf - așa cum organele afectate de neoplasm își creează propria funcționalitate sau adaptare la celulele distructive până când organismul nu mai poate funcționa, iar când are loc extirparea lor cedează tot sistemul.

Ca să închei într-o notă hazlie, cred că nu face bine conotația pe care o are expresia  "spălarea banilor" prin fraude și evaziune fiscală. Actul spălării în sine ar trebui să aibă o conotație pozitivă, că de aia fac africanii ebola. Spălatul face bine sănătății și libertății, asta dacă nu e vorba de bani murdari sau proveniți din economia neagră, evident.