Aud că un deputat PSD a câștigat din cărți mai mult decât Cărtărescu, Liiceanu și Pleșu la un loc, ceva de genul milioanelor de euro sau dolari, n-am reținut, probabil că erau cărți de poker. Eminescu ar fi fost invidios oricum, dacă îți amintești numai descrierile sale din "Geniu pustiu" și "Sărmanul Dionis". Asta m-a distrat mai mult chiar decât răspunsul unei viitoare patiseriste de la o clasă de a X-a, care a scris în testul dat la Psihologie despre o persoană care "și-a pierdut inconștiența în urma unei lovituri". Vai pe ce lume trăiesc și cu cine lucrez. Dar și ce văd la oamenii mari mă sperie. Măcar ăștia sunt copii. Altul scria la Antreprenorială invers un proverb despre muncă: "Ai parte, ai carte", dar cum lumea în care trăim e sucită, avea dreptate: azi nu ai parte de carte decât dacă ești părtaș la partizanatele celor care-și fac parte. Înțeleg multe compromisuri din societatea noastră, știu că mulți se sperie de oamenii buni pentru că altruismul sună egalitarist comunist, dar totodată mă sperie calitatea îndoielnică a celor promovați pe criterii doar ideologice, nu și profesionale. Mă bucură toate arestările din ultima vreme, asta demonstrează că eșalonul secund al PCR n-a reușit să păcălească societatea ultimului sfert de veac. Și votăm un german care a făcut ceva pentru comunitate, desigur: pe Klaus Iohannis! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu