Ideatice

Cauza principală a nedesăvârșirii noastre societale rezidă în lipsa concordanței stărilor afective și cognitive din istorie cu oamenii obișnuiți. Percepem tardiv la nivel colectiv motivația reacțiilor și realitățile pe care le traversăm sau care ne petrec. Așa înțelegem abia acum consecințele pentru economie și mediul de afaceri ale mascaradei ce a urmat revoluției anticomuniste confiscate de cadrele din eșalonul secund al PCR după 22 decembrie 1989. Marele Jaf Comunist de 50 de ani a fost urmat de Marele Jaf Neocomunist de 25 de ani. Și povestea continuă, pentru că slăbirea statului se face concomitent cu întărirea imposturii și a evazioniștilor, desigur. Dacă statul social nu e bun pentru că face nesustenabil sistemul de pensii în viitor - cum susținea consilierul BNR Adrian Vasilescu ieri - statul antisocial de 25 de ani încoace distruge prin lipsa educației viitorii angajați, care vor fi săraci, mulți, prost plătiți, deci contribuțiile pe care le vor avea la fondul de pensii va fi tot redus.

Văd că Mircea Dinescu și "Cațavencii" o țin langa criticând - culmea - opoziția (eu știam că adevărata presă critică puterea în democrație, dar mai știm noi unde se află acum puterea și autoritatea?), în ultimul editorial poetul atacând-o mârșav pe Monica Macovei făcând trimitere la un "avort" de-al acesteia din tinerețea ei ceaușistă (procurorii asistau pe vremuri la nașteri, în urma decretului dat de Ceaușescu în 1966, care a condus la tot felul de aberații și la generații întregi mutilate de sistemul comunist: unii au ajuns orfanii din lagărul de la Cighid folosiți apoi în diverse scopuri, iar alții s-au integrat în societate cu familiile lor forțate, trăind mereu cu sentimentul că sunt produsul unui experiment social și nu al dragostei sau deciziei părinților). Metode securiste, maestre, folosești la fel de murdar informații din dosarele studiate la CNSAS cum fac paparazzi tabloidelor intrând în dormitorul vedetelor. Matale te plângeai cândva de supravegherea Securității și procedezi la fel de țățist? Lasă că și colegul tău de revoluție, Ion Iliescu, amintea cum a fost supravegheat înainte de 1989, ceea ce nu l-a împiedicat să le mulțumească minerilor veniți să rupă oasele ochelariștilor, pletoșilor și bărboșilor de la Baricadă mai ceva ca pe Maidanul din Ucraina, pentru că acei mineri "au dat dovadă de un înalt simț civic plantând flori în Piața Universității". Nu mai spun că faci publicitate electorală plătită cât casa în paginile revistei pentru Victor Ponta și - mai nou - pentru Elena Udrea. Ai simțit iar mirosul banilor și ai schimbat macazul? Doar și Marian Munteanu, victima mineriadelor din 1990 s-a folosit de imaginea lui de lider viteaz al studenților obidiți pentru a deveni apoi un prosper om de afaceri. L-am audiat chiar eu la într-o conferință Casa Studenților din Iași prin 1998, ce mai povestea fapte de vitejie pentru libertate, democrație și dreptate. Pentru oameni ca voi expresia follow the money a căpătat altă conotație decât cea fiscală care l-a găbjit pe Al Capone - voi ați urmărit banii celor de la putere de 25 de ani încoace  cu același instinct cu care îi dibuiesc eu pe șarlatani în societate.

Și tot apropo de șarlatanii: ieri, într-o cafenea de la City Mall, singura masă liberă pe care am găsit-o era sub un televizor, în rest puhoi de oameni.  Mi-am închipuit că mulți dezbat chestiunile zilei așa cum sufletul meu purta un dialog platonician cu el însuși citind săptămânalele umoristice autohtone sau frunzărind Dilema veche. Am găsit o explicație care mi s-a părut hazlie: cine se așază la masa de lângă televizor are privirile mereu îndreptate asupra sa, mai ales când ceilalți meseni devin plictisiți și fără subiecte de discuție - comentează ceva de la televizor, desigur. Plus că, după atâtea scandaluri cu ziariști sau politicieni deconspirați ca fiind turnători și securiști cu apucături ceaușiste, clienții mai puțin vaccinați decât mine față de toate aceste șarlatanii evită să fie în centrul privirilor celorlalți ca să nu-i ia "fandacsia", cum ne sfătuia Caragiale prin Conu' Leonida. Tactici vechi, deci, însă eficiente pentru orice sistem represiv dintr-o  țară nedemocratică, aproape bananieră și măcinată de corupție: psihozele sociale sunt generate de neîncrederea cotidiană între oameni și asta caută orice dictatură să generalizeze - neîncrederea. 

Desigur, faptul că majoritatea oamenilor își vede de treabă, asta nu înseamnă că nu sunt destui slugoi care să încerce destabilizarea celor care au ceva de spus în societate. Se mizează pe faptul că poți oricând genera cuiva o stare depresivă și, cum spunea Cioran prin "Caiete": "Cine a trecut printr-o stare depresivă, acela știe că va reveni". Adică motivele nu sunt ideologice, ci psihice - iată de ce cred că Florin Tudose a murit gângav apărând mecanismele bolnave ale securiștilor de la noi. Pentru că, de fapt, politicienii - majoritatea -, aflați pe un morman de compromisuri, sunt nevoiți să le închidă gura contestatarilor lor, iar trepăduși cotidieni fără studii sunt destui care să le facă treburile murdare șicanând civililor. E o frumoasă conivență cu iz balcanic oriental aici între oficiali și neoficiali, între birocrați și mardeiași, suficientă cât să le păstreze așa ziselor elite status quo-ul și să-și aservească populația tăcută. Ca o constatare de final, dintre toți cetățenii Uniunii Europene, românii și bulgarii privesc cel mai mult în pământ și sunt cei mai neîncrezători în forțele proprii. Acest lucru e simptomatic pentru fostele state comuniste mafiotizate în care politica, mass-media și mediul de afaceri "conlucrează" total inechitabil pentru ce ceea ce înseamnă contribuabil, plătitor de taxe și facturi, cetățean sau cetate. 

Lumea de azi a transformat în România mijloacele în scopuri, diplomele în substiut schizoid al educației, machiavelismul din politică, transferat în cultură și educație distrugând instituțiile apoi: lipsa de pregătire a cuiva din timpul studiilor se vede cel mai limpede la catedră, la birou, în sala de operații etc, lipsindu-i aptitudinile necesare domeniului. Pe unii politicieni poate chiar i-am admirat odată, dar - așa cum remarca tot Emil Cioran: ""te apucă jena când vezi ce prostii fac oamenii pe care-i admiri".