Curba lui Gauss, curba în J şi resurecția urâtului

Fiind non-ierarhice, rețelele de socializare tind să devină de-a dreptul socialiste. Aşa că se formează două tipuri de minorități,  ca în curba lui Gauss unde numărul notelor mari trebuie să fie egal cu al notelor mici, la mijloc aflându-se un număr majoritar de note medii. Sigur că se recomandă şi curba în J, unde se presupune că toată lumea porneşte de la un nivel considerat comun iar unii progresează către rezultate mai bune, dar cum trăim vremuri socialiste se consideră că dacă nu susții în discursuri defecții, urâții, delincvenții, dezavantajații sau marginalii nu eşti cool şi trendy. În privința culturii, ştiinței şi creativității mă consider incorect politic şi ierarhic-elitist, recunosc. Am mai scris pe aici că singurul loc unde putem avea parte de tratament egal este legea, dar nici măcar asta nu ne garantează şanse egale de reuşită în viață, pentru că unii s-au născut în familii organizate şi echilibrate, în țări guvernate mai înțelept decât altele şi cu însuşiri native pe care şi le-au putut cultiva transformându-le în aptitudini artistice, tehnice, pedagogice, sportive, etc;

- ca o escrocherie tipic pesedistă din județul nostru, cică m-ar fi sunat cei de la Inspectoratul Şcolar Județean ieri să merg mâine la evaluat lucrări de Bacalaureat. Cel puțin asta m-a întrebat directoarea mai devreme la telefon. Bineînțeles că au mințit. Eu refuz de câțiva ani să girez un sistem de învățământ care foloseşte astfel de metode. Iată încă un argument pentru ceea ce numeam în titlu "resurecția urâtului". Pentru ca urâtul nu e doar o categorie estetică, ci şi morală sau gnoseologică. O astfel de manipulare îi face pe inițiatori deopotrivă urâți, răi şi falşi. Aştept vremuri mai bune, iar dacă nu vor veni, sistemul de învățământ pierde şi nu eu.

Nu cred că țara ne vrea proşti, dar unii politicieni sigur ne vor aşa. Plus răi şi mincinoşi. Ca ei adică.