Nu ştiu cine a spus-o, dar constatarea aceasta mi-a plăcut. Adică poţi să te pregăteşti o viaţă pentru ceva, dar să nu ai ocazia să demonstrezi ce poţi, după cum şi ocaziile pot să treacă nenumărate pe lângă cei nepregătiţi să le facă faţă. Ştiu pe cineva care în liceu ne ţinea lecţii din filosofia lui Sartre în gaşcă, dar care s-a făcut pădurar. Când s-a ivit ocazia să participe la concursul de admitere la facultate, nu s-a pregătit suficient şi l-a picat. În anii '90 se intra mai greu la facultate decât acum, dar bacalaureatul îl luau cam 80% dintre absolvenţii de liceu. Şi parcă erau ceva mai determinați elevii, majoritatea părinţilor știau să și-i educe, pentru că nu aveam nevoie de camere de supraveghere peste tot, iar asistenţii doar îşi făceau datoria la examene și concursuri. În facultate nu îmi amintesc să fi plătit pe cineva ca să iau vreun examen. Mă distram, învăţam, luam bursa şi în vacanţe călătoream prin ţară cu banii obţinuţi așa. Cei care îşi cumpără examenele în facultate sau diplomele de licenţă, de masterat sau doctorat de fapt plătesc o taxă pe prostie, ei o ştiu. Suferă că au poziţia în societate asigurată din timp de către alţii, dar le lipseşte justificarea legală. Măcar în această privinţă tot e bine că intelectualii autentici, profesioniştii din fiecare domeniu mai reprezintă un filtru pentru cei care urmează să conducă. Mai departe, altcineva, o colegă interesantă care citea din Kant încă din clasa a X-a, "Despre frumos şi bine", de pe vremea când eu călătoream prin cărţile lui Jules Verne, a terminat specializarea Asistenţă Socială și mă întreb dacă asta o fi înţeles ea din Kant. Avea potențial speculativ mult mai înalt și gândirea mult mai matură decât cei din generația noastră, de aceea mă mir.
- O constatare pe care o face Alina Mungiu într-o carte recentă mă pune pe gânduri: niciodată la noi tabăra anticomunistă nu a avut mai mult de 30-35% susținători. După ultimele sondaje - cine mai crede ce spun ele - PNL și PSD ar fi la paritate cu 40% din opțiunile electoratului. Sociologii noștri (mai corect spus, ai lor) s-au făcut de râs în alegerile din noiembrie 2014 când Iohannis a devenit președinte. Nu se trezesc peste noapte un milion de alegători să voteze în plus, așadar cunoașterea oamenilor și anticiparea intențiilor de vot se pare că tot le-au scăpat acestor ingineri sociali;
- Normalitatea, care există indiferent cât ar contesta-o relativismul moral, e un concept care îi enervează pe mulți pentru că aceștia au soluții când întâlnesc nefirescul - îi cunosc resorturile cum ai avea știința funcționării unui corp, dar nu și a spiritului din el, îl stăpânesc și chiar îl generează pentru a-și justifica ei înșiși necesitatea publică -, dar nu au soluții și când se confruntă cu naturalul sau cu bunul simț. Tot ce se considera de la sine înțeles altădată pare desuet și constrângător acum. Iubesc oamenii sau urăsc mai puțin acum decât în urmă cu o mie sau cu cinci mii de ani?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu