"O seară liniştită şi o dimineață agitată". Plus o săptămână ciudată din Mai.

"O seară liniştită şi o dimineață agitată" era titlul unui capitol al unei cărți polițiste care mi-a plăcut în adolescență, "Micul detectiv". Probabil că se potriveşte cu diminețile mele când merg la plajă şi oamenii par cuprinşi de o agitație bizară pentru nişte simpli turişti veniți să se relaxeze cu familia în concediu. Există o latură a personalităţii unora pe care nu o pot sesiza corect şi la timp sau pe care o refuz ca neîntemeiată pe umanitate: cinismul. Unii ar spune că tocmai aceasta face parte din preaomenesc. "Mulţi văd, puţini pricep", cum se spune.
Dar unele cărți se salvează numai prin titlu, conținutul nu se ridică la nivelul titlului, spunea cineva răutăcios despre cartea lui Lucian Blaga, "Eonul dogmatic". Aşa îmi explic şi furia cititorilor de pe internet când găsesc titluri de ştiri neconcordante cu conținutul articolelor. Timpul este marea pradă a zilelor noastre  şi oamenii reacționează la subtilizarea lui ca victimele unui furt. Iată însă şi explicația lui Blaga: "Cei vechi înțelegeau prin cuvântul "eoni" perioade istorice lungi, timpuri universale. "Eon" înseamnă pentru noi o  nouă lume spirituală de lungă durată. Perioadele eonice se caracterizează printr-o creştere enormă a conştiinței, ele sunt mai degajate de mediul crono-spațial";
- Ieşită din bezna închisorilor comuniste după încercarea de spălare a creierului prin tortură, soția unui fost deținut politic îi spune bucuroasă acasă acestuia într-o seară: "Ai văzut? Am reuşit, am rezistat". "Draga mea, ai rezistat pentru că nu au incercat ei totul", îi răspunde el cu înțelepciune;
- La o clasă de a IX-a, o elevă plângea resemnată şi tăcută în ultima bancă, spunându-mi printre lacrimi albastru-cristaline că s-a certat cu o colegă de bancă. În cancelarie, o colegă izbucnea la fel de albastru în plâns după ce ieşise de la o oră unde un elev a jignit-o. La o altă clasă, ochii negri ai Mădălinei vărsau lacrimi pe un obraz roşu de supărare pentru nişte note; ea îmi replicase scurt la o oră: "Nu există dreptate!" şi de atunci nu s-a mai preocupat de filosofie. Toate acestea mi-au amintit de logodnica din facultate, ea plângea foarte des şi toate motivele ei îmi păreau superficiale atunci. Ce vor deveni toţi aceşti oameni care plâng pentru nedreptăţi?
- Încrederea noastră în acte: în 26 de ţări membre ale Uniunii Europene ştampila nu mai este cerută în instituţiile publice pentru orice act, numai în România şi Bulgaria încă a rezistat. Birocraţia are mijloacele sale de a-şi arăta puterea. Dar şi la o bancă unde am fost ieri să plătesc o factură mi-au dat să semnez o hârtie pentru prelucrarea datelor, probabil ca să mă treacă în baza lor de date, deşi nu le sunt client. Când ajungi să idealizezi prea mult lumea, apare mereu ceva care te aduce cu picioarele pe pământ.